Elena de Pombis – dulce, rumenă şi parfumată

Din prima lună a anului până la ultima, în fiecare zi, de dimineaţa până seara, pombiştii iau parte la viaţa tainică şi miraculoasă a livezii. Acolo e propria lor viaţă. Poate că de aici om pleca dincolo, glăsuieşte, ca pentru sine, femeia cu ridurile bătrâneţii, sortând prune. Cei de aici, deopotrivă angajaţi sezonieri, transportatori permanenţi ori specialişti, citesc, în special acum, ca o carte mereu deschisă, imensitatea livezilor de măr, prun, cireş.
La Ciceu Mihăieşti, acum, la vremea culesului, în ferma pomicolă a Pombisului, viaţa este orânduită asemenea unei familii de albine. Fiecare are rolul bine definit, trântorii au fost alungaţi de albinele lucrătoare. În hala imensă, fluxul tehnologic îşi urmează cursul firesc. Se sortează prunele dintr-un soi mai bun decât tradiţionalele Bistriţene. Elena, rumenă şi arătoasă, aşezată cu grijă în lădiţe, ia drumul marilor magazine. Sortate cu mare atenţie, consumatorii sunt pretenţioşi, în lădiţe speciale, sunt încărcate direct în tirurile care aşteaptă. Din celula frigorifică, rând pe rând, stive de lădiţe sunt încărcate şi expediate. Doamna Ana, de aproape 38 de ani, gustă aici din bucuriile toamnei. Scrie, calculează, ştampilează, parcă ar fi la Starea Civilă. Fiecare transport trebuie însoţit de documentele necesare. Recoltatul de pe cele 35 hectare de pruni s-a încheiat de câteva zile. Soiuri, alături de Elena, precum Rava, Lepotica, Blue Free, Prezident, Toper sunt livrate consumatorilor.
Tânărul inginer Darius Nicula şi-a ales o meserie dintre cele mai frumoase, aceea, îmi spune zâmbind şi oarecum sfios, de a înnobila pământul, adică livezile. Este în al treilea an, după facultate a lucrat puţin în Germania, dar s-a întors acasă, aici, unde-i sunt rădăcinile. „Am început deja marea bătălie a recoltării merelor de pe cele peste 130 hectare în sistem clasic şi intensiv. Se recoltează Ionathan. Avem comenzi către marile magazine şi, ca atare, trebuie să le onorăm”. În livadă, în prezent, sunt în jur de 80 de lucrători. Se câştigă bine. Primesc mâncare caldă şi cazare dar, totuşi, lipsa forţei de muncă se simte, nu numai aici, ci în majoritatea fermelor agricole, mai ales acum, în perioada toamnei. Şi în acest an se estimează a fi o producţie bună, şi mai ales, de cea mai bună calitate. „Vom recolta în jur de 400 tone mere: Golden, Ionathan, Starkinson, Fuji, Pinova, Topas, Gala. Faţă de alţi ani, în 2016 a plouat atunci când a fost nevoie”, ne-a spus managerul firmei, ing. Aurel Onigaş. Şi tot domnia sa ne-a precizat că şi în acest an patrimoniul pomicol a crescut. Astfel, pe 15 hectare a fost plantat prunul, apoi 7 hectare de cireş şi, bineînţeles măr, cultura dominantă. Şi o altă noutate este că irigarea se face prin picurare.
Într-o maşină de teren, împreună cu directorul Onigaş şi cu ing. Nicula, facem un tur al livezii. Unii recoltează, alţii transportă, alţii sortează. Şirurile de pomi, de meri, abia mai rezistă sub greutatea fructelor. „De la anul, sperăm, să „plantăm” şi plasă antigrindină”, îmi spune ing. Onigaş. Nu am avut necazuri anul acesta, dar niciodată nu se ştie. Ajungem şi în livada clasică. Aici e linişte, încă n-au intrat culegătorii. În vecinătate, plantaţia de cireş arată ca în reviste. Un sistem nou, o altă tehnologie. De aici se vede satul, iar în stânga, sus, tare de sus, se văd dealurile pe care a călcat, poate, în urmă cu aproape 500 de ani, Petru Rareş. Jos, oamenii pământului, sub canicula din septembrie, culeg roadele toamnei anului 2016.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]