ELISEU I. DAN: Am pus şi eu umărul la realizarea Marii Uniri

Ovidiu Olimpiu DAN

         Acum, în acest an centenar,  în calitate de nepot al celui mai sus menţionat, mă simt obligat moralmente să readuc în atentia celor de azi, personalitatea învăţătorului şi preotului bârgăuan  ELISEU IULIAN DAN, (în izvoarele documentare - Eliseu Dan) . S-a născut în Susenii Bârgăului la 11/23 iunie 1859, ca fiu a lui Cirilă Dan din Josenii Bârgăului şi al Mariei Buta din Mijlocenii  Bârgăului. Părinţii săi proveneau din familii cu tradiţii grănicereşti, persoane din aceste familii deţinând pe plan local importante funcţii administrative (primar, notar, functionar, etc.). Provenea dintr-o familie numeroasă (9 persoane , dar vârsta maturităţii au atins-o doar patru din membri ei. Peste ani şi Eliseu va avea o familie la fel de numeroasă.

    Perioada şcolară a lui Eliseu Dan poate fi grupată în patru etape: clasele primare, la şcoala din Suseni şi la triviala din Prund (1864-1865); Şcoala normală şi Gimnaziul la Năsăud(1866-1878); Seminarul teologic ortodox de la Sibiu (1878 -1881). In 1882 susţine examenul de calificare ca învăţător la Sibiu. De perioada petrecută la Năsăud, se leagă manifestările româneşti ocazionate de victorile armatei române în Războiul de independenţă (1877/1878), manifestări evocate de Iuliu Moisil in “Amintirile”sale. Intre anii 1881 – 1883 ocupă diverse funcţii la: Judecătoria regală Prundu Bârgăului, Cartea Funciară Năsăud, Exactoratul arhidiecezan ortodox din Sibiu. In toamna anului 1884 este încadrat ca învăţător la Şcoala trivială din Prundu Bârgăului, unde va activa până în septembrie 1897. In această perioadă, el , împreună cu inca trei colegi invăţători de la aceiaşi şcoală  sunt suspendaţi din învăţământ timp de 11 luni (decembrie 1893 –octombrie 1894) pe motiv că au sprijinit, prin luări de poziţie în ziarul „Tribuna”, ideile” Replicii” lui Aurel C. Popovici si N. Roman, aflaţi atunci în proces cu autorităţile statului. Eliseu I. Dan  a fost  un personaj activ în răspândirea ideilor „Memorandumului” (1892) , în rândul locuitorilor de pe Valea Bârgăului . El a fost una din cele şase „cutii poştale”(n.n.) din comitatul Bistriţa –Năsăud , care au primit pachete cu textul”Memorandumului”, pentru a-l răspândi în rândul românilor şi a-i pregăti pentru viitoarele acţiuni.Textul era citit în biserici după încheierea slujbei şi la adunările populare, specifice ţinutului grăniceresc. In septembrie 1897 se pensionează din învăţământ, iar în anul următor ocupă postul de preot în Susenii Bârgăului, post rămas vacant prin decesul fostului preot ortodox Ion Orban. Din această  postură, va sluji  biserica ortodoxă din localitate 30 de ani, îndeplinind în acelaşi timp şi funcţia de director al şcolii confesionale(1898 -1927). Fire sârguincioasă şi cu aplecare spre binele obştesc, edifică între anii 1898 -1899 biserica actuală, iar în 1906 şcoala din localitatea natală. Realizările sale pe plan local, precum şi implicarea activă şi permanentă în acţiunile ce vizau mai binele pentru românii din Comitat, au făcut să fie ales în diverse organisme (vreo şase la număr), dintre care mai importante mi  se par a fi : Adunarea municipală a Comitatului Bistriţa - Năsăud (Consiliul judeţean de azi (n.n.)) şi Comitetul fondurilor grănicereşti năsăudene. Toate aceste activităţi se grefează pe calitatea sa de membru al Partidului Naţional Român (PNR), fiind respnsabil cu activitatea acestuia pe Valea Bârgăului. Ii mai întâlnim numele în cadrul :Societăţii „Transilvania”(1891-1900) cu sediul în Prundu Bârgăului; “Societatea pentru Fond de Teatru Român (1902); Banca de împrumut “Speranţa”.         

In 1890 are loc rearondarea Despărţământului Bistriţa al ASTRA, care primeste numărul XXII. La 28 iulie 1891 are loc alegerea conducerii Despărţământului, Eliseu Dan fiind ales membru în organul de conducere. Cu ocazia inaugurării Muzeului ASTRA la Sibiu la 19 august/1 septembrie 1905, preotul Eliseu Dan donează, în nume propriu, dar şi în numele bisericii din localitate, următoarele: 2 tăiere din lut(1798 si 1875) şi 5 borcane; 1 potir străvechi din lemn şi 1 lingură pentru cuminecătură, 1 cruce din sec. al XVII –lea, 1 antimis de pe timpul Mariei Tereza, 3 icoane pe pânză şi 1 epitaf Isus Cristos şi Arh.Mihail, din sec.al XVIII-lea, fotografia bisericii.

In 1889 se căsătoreşte cu Maria Branea, fiica preotului ortodox Ioan(Iancu) Branea din Măierău (azi Aluniş, jud. Mures ). Prin această  căsătorie, se stabilesc legături familiale cu  patru renumite familii de preoţi şi dascăli de pe Valea Mureşului Superior: Branea, Brâncoveanu, Şagău şi Nicolescu.

Pe fondul destrămării monarhiei austro-ungare şi a acţiunilor românilor transilvăneni pentru libertate şi unitate naţională, în noiembrie 1918, are loc în ţinutul Bistriţei şi Năsăudului, ca de altfel în toată Transilvania, alegerea delegaţilor pentru marele act de la 1 Decembrie. Din ţinutul nostru sunt aleşi 10 delegaţi cu drept de vot şi 2 supleanţi, repartizaţi pe cele 2 cercuri, Bistriţa şi Năsăud. Eliseu I.Dan este ales în cercul Năsăud. După ce, la 7/ 20 noiembrie 1918, participă, alături de alţi preoţi şi reprezentanţi ai românilor din zonă, la organizarea şi sfinţirea drapelelor gărzilor naţionale din localităţile de pe Valea Bârgăului, peste o săptămână (27 nov.), însoţit de un numar important de bârgăuani, pleacă spre Alba Iulia . Işi vedea asfel împlinit visul pentru care a luptat, cu mintea şi cu faptel , patru decenii. Pentru tot ce a făcut pentru neamul său, Mitropolia ortodoxă a Transilvaniei il distinge, în 1913, cu meritul de a purta brâu roşu, decurgând de aici şi titulatura de protopop onorar. Mulţumind, printr-o scrisoare Mitropolitului, scria printre altele că “ am lucrat şi am făcut pentru neam şi biserică atât cât am putut …la tot cazul mai mult decât mulţi fii ai neamului şi bisericii noastre care se află în situaţii cu mult mai favorabile decât mine. Am fost şi voi rămâne până la moarte un fiu înflăcărat al neamului şi bisericii mele şi vă promit că şi de aici înainte, după puterile mele, voi lucra la înaintarea neamului şi bisericii mele strămoşeşti şi voi lupta  din răsputeri pentru apărarea limbii şi legii noastre străvechi româneşti”. Un adevărat jurămant de credinţă, pe care l-a respectat toată viaţa!

Se stinge din viaţă, după o grea suferinţă,  la 27 aprilie 1927, şi este înmormântat alături de soţia sa în cimitirul bisericii din Susenii Bârgăului.

Ca răsplată pentru tot ceea ce a făcut pentru bârgăuani şi nu numai, Consiliul Local al comunei Prundu Bârgăului (de care aparţine şi Susenii ), cu ocazia celei de a XXXII -a ediţii a Simpozionului cultural al Văii Bârgăului, îi acordă în iunie 2003 titlul de “Cetăţean de onoare”. O asemenea iniţiativă ar putea fi reluată acum în 2018, prin acordarea numelui ELISEU DAN unei instituţii şcolare sau culturale din localitatea natală. Ar fi un gest de respect pentru înaintaşi!

   Surse documentare: Arhiva Someşană, seria I ( 1924 -1940); File de istorie (Anuarul Muzeului de istorie Bistriţa),vol.I-VI ( 1971-1989); Revista Bistriţei, nr. 7 – 28 ( 1993 – 2014); Anuarul Bârgăuan, nr. 1- 7 (2011 – 2017); Arhiva personală.

Comentarii

08/02/18 18:57
Ovidiu Olimpiu Dan

De corectat 1918 cu 2018 in fraza "O asemenea initiativa ap putea fi reluata acum in 1918 (corect 2018) ....

08/02/18 19:31
Ovidiu Olimpiu Dan

de corectat ....la 27 aprilie 1027 cu ....27 aprilie 1927

08/02/18 20:01
Ovidiu Olimpiu Dan

de corectat urmatoarele greşeli de redactare : 27 aprilie 1027 , corect 27 aprilie 1927 si in expresia...ar putea fi reluata acum in 1918 ,corect 2018 .Multumesc !

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]