Gavril Ţărmure: Palatul Culturii Bistriţa, o denumire pompoasă. Un centru cultural trebuie să implementeze cultura de oraş. Folclorul profesionist, contradicţie de termeni

Noul manager de la Centrul Cultural Municipal, Gavril Ţărmure, a declarat despre viziunea pe care o are asupra instituţiei.
"Denumirea Palatul Culturii mi se pare o denumire pompoasă şi exagerată. Dacă vezi Palatul Culturii din Iaşi nu îţi mai vine să zici aşa. Dar o să lăsăm această denumire dacă aşa se doreşte. După părerea mea, Centrul Cultural Municipal trebuie să fie de toate. Trebuie să fie tot ce nu este în Bistriţa. Cel puţin noi asta am încercat să realizăm prin Fundaţia Societatea de Concerte. Dacă nu ai orchestră simfonică, dacă nu ai o filarmonică, o cauţi, o înfiinţezi, faci una de proiecte. În anul 1999, am făcut o selecţionată transilvană a muzicienilor. Iniţial, majoritatea dintre ei am vrut să fie cei care sunt originari din Bistriţa şi sunt angajaţi la Filarmonică în Cluj, la Opera din Cluj, la Filarmonică în Târgu Mureş, în general la filarmonicile din Transilvania pentru că sub aspect geografic sunt mai apropiate de Bistriţa. pe urmă, m-am mai urmărit acest criteriu cu stricteţe. Şi atunci poţi face stagiuni muzicale permanente. Sigur, ideal ar fi ca orice oraş să aibă instituţiile specifice oraşului dar, până una alta, nu ai teatru, dar faci un teatru de proiecte în care să-ţi vină toţi marii actori ai ţării, să apuce locuitorii de aici să-l vadă şi pe Caramitru, şi pe Marcel Iureş, şi pe Victor Rebengiuc şi pe alţii în anumite spectacole, să dăm posibilitatea actorilor şi realizatorilor de teatru talentaţi din acest oraş să facă şi în oraşul lor, în judeţul lor, evenimente cum au făcut de altfel – şi mă gândesc aici la Radu Afrim – spectacole senzaţionale la Bucureşti, la Craiova, la Iaşi, la Brăila, la Timişoara, sau în Europa, în foarte multe locuri, doar la Bistriţa nu a ajuns. Mă gândesc şi la marea actriţă Ada Milea care s-a construit ca un artist aproape genial, care anul trecut a luat două premii UNITER, pe care le iei în general atunci când eşti mai în vârstă, sau colegii Adei Milea, cum e Anca Hanu, iarăşi o actriţă senzaţională. Aceşti oameni ar trebui să poată să producă spectacole şi să producă evenimente şi în oraşul lor. Sau este mai consacratul lor coleg, actorul Adrian Titieni, care este tot bistriţean, şi care ar veni cu bucurie oricând aici şi, apoi, să ai producţiile tale, de aici. Deci, pe de o parte, să ai producţii ale instituţiei mamă, a instituţiei gazdă, şi, pe de altă parte, poţi să aduci şi alte evenimente. În acest fel, poţi face o întâlnire mai prietenoasă, mai corectă şi mai onestă între toţi oamenii care sunt preocupaţi de artele vizuale şi de literatură. Sunt atât de mulţi oameni care scriu aici. Ei ar putea să aibă nişte confruntări cât se poate de sincere şi spre folosul lor. Sunt mulţi tineri care au nevoie de o convorbire cu un scriitor mai versat şi mai larg recunoscut care să-i spună unde greşeşte, ateliere de creaţie şi un soi de împrietenire specifică unde să discute. Poate eu sunt mai slab, tu eşti mai talentat, dar să-i spui un gând, dacă vrei. Cam acesta este sensul cenaclurilor, ca dintr-un cenaclu să câştige toţi, nu să se înfiinţeze rampe de reproşuri între unii şi alţii. Şi atunci, ar fi un câştig pentru toată lumea. În esenţă, un centru cultural al unui oraş trebuie să implementeze în oraşul respectiv cultura de oraş, cultura specifică acelui loc" afirmă Ţărmure.
Despre artiştii profesionişti din folclor, Gavril Ţărmure declară: " Părerea mea este că folclor profesionist este o contradicţie de termeni. Cântăreţii de folclor, rapsozii trebuie să atingă câteva virtuţi. Folclorul trebuie să fie oral, anonim şi colectiv. Or, dacă este profesionist, profesionistul înseamnă că a urmat un curs de instrucţie special şi nu mai e tradiţional, nu mai e folclor, până la urmă. E un soi de preocupare inventată ulterior, pornind de la folclor. Folclorul profesionist este o sintagmă nelalocul ei, este oximoronică. Dar există muzicieni, există cântăreţi care sunt extrem de convingători, cum ar fi Grupul Iza, Grigore Leşe, prin excelenţă. Ei sunt foarte bine instruiţi, foarte buni instrumentişti, dar nu cred că-şi spun profesionişti. Grigore este un muzician, dar Grigore te păcăleşte cel mai uşor. Juri că e ţăran când cântă".
Gavril Ţărmure pleacă de la conducerea Centrul Judeţean pentru Cultură, declarând: " Asta a fost miza mea la Centrul Judeţean pentru Cultură, să ajung ca oamenii, la ei în sat, pentru că Centrul Judeţean se ocupă de toate comunele, să-şi revigoreze cultura lor tradiţională. Nu să aştepte să se ducă nişte oameni, nişte „tovarăşi” cum se spunea pe vremuri, de la Centru, care să le spune că asta este cultura lor. Nu se poate să vină cineva cu invenţii. Trebuie să ştie ei, trebuie să le spună ei cum a fost nunta acolo, cum a fost jocul în satul respectiv, cum au fost tradiţiile de peste an, ce s-a întâmplat de Sânziene, ce s-a petrecut la Vergel, ce s-a întâmplat la Bobotează... Dacă oamenii locului îşi însuşesc această responsabilitate culturală înseamnă că ai câştigat ca administrator".
Despre proiectele noului manager de la Centrul Cultural Municipal aici:

Comentarii

07/04/21 12:09
Emil

Gavril Ţărmure are dreptate atunci când spune că denumirea de Palatul Culturii dată Casei de Cultură "George Coşbuc" după renovare este pompoasă şi exagerată. Schimbarea denumirii institutiei fost ambitia prostească a lui Ovidiu Crețu și a lui Dorel Cosma, pe motiv că denumiri precum Casă de Cultură sau Centru Cultural sunt prea comune. După mintea lor denumirea de Palat al Culturii corespunde mai bine cu activitatea şi spaţiul pe care instituţia le oferă după renovarea din anul 2016, desi din punct de vedere al spatiului nu s-a schimbat nimic. Ba mai mult pe frontispiciul clădirii apare doar denumirea Palatul Culturii fără numele de „George Cosbuc”, cu toate ca Dorel Cosma se lauda in lume cu festivalul „Nunta Zamfirei”.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5