JURNAL de LUMINĂ de la PALATUL COPIILOR BISTRIȚA

ÎNCĂ PUȚINTICĂ RĂBDARE!

            ANA CIOBANU, clasa a V-a

Acuma stăm acasă. Nu trebuie să fugim pe pământul pufos, sub cerul strălucitor.

Știu că, dincolo de fereastră, toate par apetisante. Dar, nu…

Acum, în locul minunat, cu aer super-colorat, e un jeleu mare,

care îmbolnăvește, numit COVID-19.

E drept, un nume urât. Eu i-aș zice jeleul cel rău.

Acum stați în cubul cald, luminos și colorat. Acolo, distrați-vă și nu ieșiți!

Totul va fi minunat! Mai aveți puțintică răbdare!

 

 

CORONAVIRUS, TE ALUNGĂM!

            DIANA CÎRCEIE, clasa a V-a

Oameni, oameni, nu vă fie teamă!

Ambulanțe aduc victimă, după victimă.

De ce nu stați în casă?

Că aveți ce face:

Citiți o carte, stați cu familia.

Nu vreți să fie pace?

Știu că unii trebuie să stați singuri la masă,

Fără familie, prieteni.

Virusul este sprinten,

Dar noi îl putem învinge!

Paștele acesta nu a fost la fel,

Dar, ne-am descurcat!

Noi avem speranță,

Iar doctorii ne salvează… cu o ambulanță.

 

 

RAZĂ DE SOARE

            CORINA-MARIA ILIUȚĂ, clasa a V-a

 

            Speranța este sursa vitală a vieții omenești.

            Pentru că în această lume nimic nu poate fi garantat. Nimic nu e sigur și nimeni nu poate promite cu adevărat nimic. Totul este posibil, dar nimic nu e precis.

            Speranța este ca o rază de soare în întuneric. Este singura care poate ridica moralul oamenilor atunci când cred că totul s-a sfârșit și nu mai pot face nimic.

            Să nu ne lăsăm cuprinși de frica și disperarea acestei situații! E greu, dar nu imposibil. Fiți optimiști, pentru că speranța este singurul sentiment mai puternic decât frica!

 

 

CUFĂRUL SPERANȚEI

            GABRIEL-MARIUS SABADÂȘ, clasa a V-a

Chiar dacă sufletu-ți plânge

și inima ți se frânge,

e bine să ai un strop de speranță

și să știi că rugăciunea aduce viață.

 

Poți sta astfel liniștit

și să te simți iubit.

Doar dacă te rogi Celui de Sus,

se naște încrederea, iubindu-L nespus.

 

Necesare-s, ca să fie iarăși bine:

rugăciuni, indiferent de vreme,

credință în cantități mari

și iubirea unor simpli școlari.

 

 

DISTANȚARE SOCIALĂ

            IOANA NECTARIA BĂLAN, clasa a VI-a

 

            Acum, cu distanțarea socială, am așa de mult timp, dar totodată prea puțin. De ce vrem să ieșim afară? Pentru că, în opinia mea, în sfârșit avem timp să gândim, să găsim răspunsul la problema NOASTRĂ.

            Eram prea încurcați în plasa societății încât am început să tăiem legăturile greșite, legăturile noastre. Acum tot ce vrei e să scapi de tine, să-ți consumi energia pe natură sau pe problemele altora și nu poți. Nu mai fugi de tot. Bea un ceai, o cafea, un pahar de suc, e irelevant ce, când, unde sau cine face acțiunea la prezent, așază-te în liniște sau ascultă muzică și gândește. De ce vrem afară? Pentru că toți avem probleme, iar, dacă tu, parcă, nu le ai, trebuie să te oprești din a te minți. Nu ești pasărea închisă în colivie, tu însuți ești colivia ta.

 

Îmi pun apelul pe ocupat,

Opresc gravitația,

De la societate m-am deconectat

Și am închis licitația.

 

Totuși încă nu sunt singură

Și am rămas un călător,

M-am autoproclamat liberă,

Liberă să am nevoie de ajutor.

 

 

A ÎNVIAT!

            MATIA BOCA, clasa a VI-a

 

A murit! Nu mai e!

În pământul uscat de amărăciune

Și prelins de glasul îngerilor

Este așezat Isus, Păstorul nostru.

Ce faci? Dezmierzi păcatul

În loc să te prăbușești în genunchi de durere,

Conștient de propriul tău trecut și prezent?!

În loc să-I dai viața ca dar,

Să-ți lași amprenta de om mulțumitor;

Tu? În loc să faci acest sacrificiu mic;

Tu dispari în cele mai negre timpuri

Și te pierzi departe în vagul greșelilor tale!

Dar, vai!

Acum, când timpul a suflat prea repede,

După trei zile de coșmar,

Hristos a înviat!

E mare bucurie în cer și pe pământ!

Puterea divină a îngropat

Acele gânduri rele, acele mari disprețuri.

Acele lucruri ce denumesc păcatul!

Acele răutăți ce ți-au încărcat

Viața și te-au tras mai în mlaștina disperării!

Acum toate s-au dus.

Nu se mai aude decât glasul depărtărilor

Ce spun în cor:

Hristos a înviat!

 

 

CERUL NU MAI ESTE GRI

            ALEXANDRU UILEAN, clasa a VI-a

 

Un virus lumea o năpăstuiește

Și omenirea o oprește.

De Paște trebuie să ne rugăm.

În fața panicii, nu ne plecăm,

Căci, în curând, uniți vom fi

Și, împreună, veseli, noi vom ști

Că virusul s-a dus…

Și cerul nu mai este gri.

Primind lumina Învierii,

De virus n-ai să te mai sperii.

Și să te rogi ar trebui,

Că, astfel, mântuit vei fi

Și virusul îl vei opri.

 

 

REFACERE

            OANA VALENTINA BEUDEAN, clasa a VIII-a