Jurnalul unui pelerin la Nicula

Ion Radu Zăgreanu

Anul trecut n-am fost în pelerinaj la Nicula din cauza unor motive de sănătate. Prefer să plec singur până la Gherla și de aici să particip la pelerinajul care pornește de la capela ,,Sfântul Iosif” până la Biserica greco-catolică cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului” din satul Nicula. Este un pelerinaj ciuntit, amputat,fiindcă Mănăstirea Nicula, simbolul greco-catolicismului a fost data de către regimul comunist Bisericii Ortodoxe Române în 1948 prin cunoscutul Decret 358 din 1 decembrie, când practic BRUR a fost desființată și a fost obligată să trăiască în clandestinitate. Nedreptatea făcută greco-catolicilor nu a fost reparată încă.
Înainte de a-mi lua rucsacul de pelerin recitesc pasajele din carte ,,Credința noastră este viașa noastră. Memoriile Cardinalului Dr. Iuliu Hossu” (Editura ,,Viața creștină”, 2003) referitoare la retrăirea lui în închisoare a pelerinajelor la Nicula. Nu știa marele ierarh că în 1948 va adresa credincioșilor de la Nicula ultima lui chemare: ,,La anul când vom fi fericițisă ne vedem aici, să aduceți fiecare de mână și alți frați și surori, iubiți ai voștri, la izvorul milelor și al mângăierilor de la Nicula; și așa, în sfânta îmbrățișare sufletească să luăm mângăierea însetată”. Încă o data retrăiesc nedreptatea comisă față de Biserica Blajului.
După o oră de făcut cu mâna,un sofer mă ia în mașina lui până la Gherla. Debarc în partea de jos a orașului. Trec pe lângă catedrala noastră (neretrocedată încă), unde își doarme somnul de veci episcopul Vasile Hossu, văd catedrala romano-catolică cu zidurile măcinate de vreme. Citesc un afiș și aflu că frații ortodocși au plecat spre Nicula la ora 13 și jumătate. Ne-au luat și acest pelerinaj,așa cum ne-au luat cântecele și tradițiile culturale.
Mă opresc la o terasă de lângă uriașa catedrală catolică armeană. Când am văzut-o prima dată, din tren,am comparat-o cu un uriaș petrolier eșuat.Beau o cafea și un țap de bere. Încep să concep acest reportaj, sau mai bine să-i zicem jurnal, termenul reportaj pare încă puțin compromis, prea aduce aminte de falsificarea adevărului, din epoca trecută. Pentru prima dată, l-am auzit, cu o zi înainte, la hramul bisericii din Valea Secerului Feldru, pe PS Florentin Crihălmeanu făcând o invitație mai fermă credincioșilor pentru pelerinajul de la Nicula, ,,moștenirea noastră de la Cardinalul Iuliu Hossu”. Îmi place orașul Gherla. Are o anumită distincție a vechimii, nu degeaba a fost centruepiscopal.Asociez destinul Regalității cu cel al Bisericii Greco-Catolice. Aceste două instituții i-au deranjat pe comuniști și au fost denigrate și de noii comuniști cocoțați la putere după 1990.
La ora 15,30 sosesc la capela ,,Sfântul Iosif”. Credincioșii așteaptă venirea PS Florentin Crihălmeanu. Rostesc o ,,Născătore” îngenuncheat în fața unei statuete a Fecioarei Maria. Privesc un tablou cu toți papii, până la Ioan Paul al II-lea. Întâlnesc câțiva cunoscuți, niște rudenii. În capelă miroase a busuioc. Doi preoți și doi credincioși aduc un tablou vechi al Fecioarei Maria. Îl interpelez pe pr. protopop Ioan Frișan din Bistrița. Discutăm despre o viitoare evocare a tatălui meu prilejuită de împlinirea a 100 de ani de la nașterea sa. Mă enervează preoții burtoși. Apar călugărițele și tinerii de la ASTRU din Cluj-Napoca. Va fi mai multă lume. Îl rog pe părintele Arieșean Ilie să-mi trimită prin email o amintire despre tata. Se cântă ,,O Măicuă sfântă”. Se împart textele cu cântecele ce vor fi interpretate pe traseul pelerinajului. Observ și pe starețul de la Mănăstirea din Molișet și pe un călugăr, tot de acolo.Mă doare piciorul stâng. Sper să nu am probleme cu deplasarea. Se cântă ,,Fecioara la munte”. Apar niște preoți tineri și frumoși. Sosește PS Florentin Crihălmeanu.Se rostește o rugăciune. PS explică semnificațiile pelerinajului: suntem trecători în această viață, pelerinajul înseamnă o mortificare, o jertfă, iar scopul lui este atingerea țintei, să ajungem la Cristos. Ne-a indicat la ce să ne gândim pe parcursul pelerinajului, la cei dragi, cei apropiați, cei care n-au putut veni. Simțeam că alături de noi mărșăluiește spiritual șiCardinalul Iuliu Hossu. Aș vrea să știu ce se petrece în sufletul PS Florentin Crihălmeanu. Câte umiliri a avut de înfruntat. Plecăm. Sunt peste 60 de preoți și peste cinci sute de persoane. Vreme bună. Se cântă ,,O măicuță sfântă”.Trecem pe lângă catedrala noastră.PS se oprește și binecuvântează catedrala făcând semnul crucii. Pe marginea drumului o doamnă împarte apă minerală. La ora 16,50 trecem calea ferată.Se începe Rozariul. La 17,05 ieșim din Gherla. Pe deasupra noastră trece un elicopter. Polițiștii și jandarmii ne flanchează. La 17,20 intrăm în Nicula. Trecem pe sub o poartă de lemn acoperită cu țiglă. Se văd mașinile parcate în afara Niculei. Pe lângă drum, lanuri de porumb, mici parcele de cartofi, pruni plini de rod. Localnicii au pus pe marginea drumului vase cu apă pentru pelerini Se intonează din nou cântece mariane. Busuiocul esteprezent aproape la fiecare poartă din sat. Apă și busuioc.Asta au pregătit localnicii pentru pelerini. La 17,45 suntem în centrul satului. Mai puține dughene pe marginea drumului, coșuri pentru gunoaie. La 18,02 zăresc turlele bisericii noastre. Se cântă ,,Fecioara la munte”, bat clopotele. Peste pădurea din față văd imaginar chipul episcopului Iuliu Hossu.Trec cu gândul rapid de la real la imagina, ca în proza Hertei Muller. Pelerinii, PS Florentin Crihălmeanu sunt întâmpinați de preotul paroh Alin Tarsiciu Sălăgean și de primarul localității Vasile Lup. La 18,10 întrăm în biserică. Pe ușa ei este afișat bogatul și variatul program religios care se va desfășura în 14 și 15 august. Stau jos. E bine după unmarș de vreo 7 kilometri. Biserica este ocupată, cam un sfert de preoți. Ieșim la noul altar de vară și începe Vecernia. Mă uit spre Mănăstirea de sus și observ turlele ,,mastodontului”, ale noii biserici ortodoxe clădite în spatele bisericii noastre de zid în care se află cunoscuta icoană a Fecioarei Maria. Se continuă cu Paraclisul Maicii Domnului. Mă așez pe pătura care mi-am adus-o de acasă. Îmi aduc aminte că o perioadă de timp consideram că ierarhia biserici noastre nu a făcut tot ce se putea întreprinde în 1948 când a fost decapitată Biserica Blajului. Când m-am documentat mai bine, am constatat că lucrurile nu stau așa. Au fost multe demersuri curajoase de repunere în drepturi a Bisericii Greco-Catolice. Același sentiment îl am uneori față de conducerea actuală a Bisericii noastre. Prea nu îndrăznește, prea nu luptă, prea este,,molâie”. Probabil că dacă aș cunoaște presiunile care se exercită asupra lor, mi-aș schimba opinia. Soarele se duce după deal.Lumea urcă spre Mănăstire, alții coboară. Unii se opresc, nu pricep ce se întâmplă aici. Oare câți dintre pelerini cunosc adevărul? Comunismul și neocomunismul instalat după 1990 au șterș memoria poporului roman, au manipulat și au eliminat adevărul din creierele oamenilor. Mă mărturisesc la un preot din Cluj-Napoca. Călugărițele intonează cântece mariane. PS Florentin Crihălmeanu rostește un cuvânt de învățătură. Prima parte a sărbătorii Adormirea Maicii Domnului s-a încheiat prin acest pelerinaj, anunță PS. Aici, în sat a lăcrimat icoana făcătoare de minuni, adaugă PS. Indeamnă pe pelerini să primească în sufletele lor pe Fecioara Maria. Ne invităla momente de liniște și de reculegere imaginându-ne cum o primi pe Fecioara Maria în inimile și în sufletele noastre. ,,Să punem la picioarele ei intențiile pelerinajului nostru”, ne invită PS. Relatează o povestioară. Uncopilaș din brațele unei mame, prin zâmbetele lui învioreză călătorii obosiți și necăjiți dintr-un autobuz.Să fim asemeni copiilor, ne îndeamnă înaltul prelat.Mă recunoaște o doamnă din Bistrița. Îmi amintește de tata, de Monseniorul Grigore Zăgrean.
PS mulțumește preoților participanți la pelerinaj, călugărițelor, credincioșilor, preotului paroh, studenților teologi, polițiștilor, jandarmilor, primarului care a asista la Vecernie și la Paraclis. Primarul este aplaudat de asistență. Urmează o pauză de 30 de minute. Imi cumpăr de la magazinul de aproape apă mineral, apoi cinez. Se răcește.Miroase a busuioc. În biseric începe Calea Sfintei Cruci, organizată de către tinerii ASTRU din Cluj-Napoca. Textul este proiectat pe un ecran. El aparține unei fețițe, Antonietta Meo Nennolinadin Roma, moartă la șase ani și șapte luni. I s-au amputat piciorul stâng, trei coaste și s-a îmbolnăvit și la plămâni. Ea încredințează lui Isus și Fecioarei Maria suferințele sale.Moare în 1937. Textul fetiței este emoționant. Citez o secvență: ,,Nu vreau să-mi dai înapoi piciorul pentru că ți l-am dat Ție” (lui Isus Cristos n.n. ). Ea îi scrie lui Isus scrisori pe care le încheie ca un copil: ,,Pupici de la copilașa ta Antonietta”.Au interpretat cântece religioase tinerii de la ASTRU acompaniați și orchestral.
S-a continuat cu ,,Rozariul de lumină”, coordonat de membrii Reuniunii Mariane. La ora24 a început Sfânta Liturghie. Despre Fecioara Maria a vorbit în predica sa vicarul Anton Crișan, metodic, convingător, emoționant, folosind alese și semnificative citate despre Fecioara Maria. Amintește că Papa Ioan Paul al II-lea și-a încredințat pontificatul său Feciorei Neprihănite. Mă cuminec. Cu toții rostim textul unei rugăciuni de consacrare către Sfânta Treime prin Fecioara Maria. ,,Veselu Alecsandri”, vicarul Anton Crișan, ne invită să ne abandonăm Mariei. Păstrăm câteva mimente de reculegere în tăcere.Vicarul ne explică permanenta lui veselie.Se află în biserică, în casa Domnului, în fața altarului și a Sfintei Euharistii. Cum să fie trist? Din aceast noapte mă voi considera un fan al vicarului Anton Crișan. Neobosit, inepuizabi, vicarul mă farmecă.
Ora 3,02. Adorație Euharistică. Meditații, cântece mariane în prezența Sfântului Sacrament. Ațipesc un pic. Mă trezesc.Alte cântece mariane.Cântă călugărițele. La 6,15 părintele Claudiu Oltean de la parohia din Valea Secerului Feldru rostește Acatistul Maicii Domnului. Mă îndrept spre Mănăstirea noastră. Ceață. Beau o cafea de la un automat. E fără zahăr. O arunc într-un coș cu gunoaie. Pruni încărcați, meri grei de rod salută trecătorii.Găsesc la o șatră cunoscutele turtițe de Nicula legate în șiruri. La un atomat este coadă la cafea.Văd bisericile Mănăstirii.Standuri de cărții religiose.Predomină cele referitoare la Arsenie Boca.Lume multă. La intrare în Mănăstire s-a clădit o uriașă clădire. Se intră printr-un tunel, pe sub niște clădiri.Mulțimea stă la coadă pentru a se apropia de icoana făcătoare de minuni aflată în biserica veche, greco-catolică. În spatele ei o uriașă biserică, în finalizare, pare a pregăti sfârșitul bisericii noastre, neglijată, care are nevoie urgentă de reparații. Sunt sigur că într-o noapte, când se va prinde momentul potrivi, ,,suflarea” uriașei biserici din spatele ei o va dărâma, pentru a dispărea urmele greco-catolicismului din Mănăstire. În dreapt chiliile călugărilor greco-catolici sunt lăsate la voia timpului și a întemperiilor.Furnicar uman. Pelerine în coate și în genunchi înconjoară bisericuța de lemn. Se anunță la microfon liturghia de la ora 9 și se apelează la pelerini să-și strângă corturile fiindcă liturghia va fi filmată de o televiziune. Masive clădiri completează zestrea nouă a Mănăstirii. La 7,05 cobor spre biserica din sat. Cumpăr trei șiruri de turtițe, De la un alt automat iau o cafea bunișoară. La 7,35 sosesc la biserica noastră. Părintele Claudiu oltean săvârșește Sfințirea apei și binecuvântarea obiectelor de cult. La ora 8 părintele Gabriel Marincaș începe Utrenia. Se răzbună.Apare soarele.Revin credincioșii plecați peste noapte acasă sau în împrejurimi. Îl întâlnesc pe părintele Iosif Chiciudean din Unirea. Îl rog să-mi trimită un gând, o evocare despre tatăl meu.
La 8.53 sosește PS Episcopul Florentin Crihălmeanu. La 9,32 începe Sfânta Liturghie. PS își începe predica cu versurile cântecului: ,,Nu lăsa Măicută să pierim pecale,/Căci noi suntem fiii lacrimilor tale”. Mulțumește pelerinilor, îndeamnă să se păstreze această tradițe lăsată moștenire de Cardinalul Iuliu Hossu. Apoi interpretează semnificațiile sărbătorii și lansează pelerinilor întrebarea: ,,De ce venim la Nicula?”. Prezintă succinct istoricul Mănăstirii Nicula și a parohiei greco-catolice din Nicula, după 1990. Pelerinajele au fos reluate acum 14 ani. Singura comunitate de călugări la Nicula a fost cea greco-catolică.Nicula este locul proclamat de doi papi pentru acordarea Indulgenței Plenare celor care s-au împăcat cu Dumnezeu prin spovadă și prin împărtășanie.Se rostește și Litania Lauretana.Mă cuminec.Discut puțin cu reporterul Claudiu Pădureanu despre Nicula, despre BRUR.Întrezărim și o soluție de compromis. De ce n-ar deveni Nicula un centru marian ecumenic. Să se restituie și greco-catolicilor, propietarii de drept ai Mănăstirii, Biserica lor, o parte din suprafața de teren a Mănăstirii și să se organizeze manifestări religioase comune: ortodoxe și greco-catolice. Claudiu Pădureanu este grăbit, așa că sunt nevoit să întrerup dialogul cu el. Se rostește și rugăciunea de beatificare a episcopilor greco-catolici martiri și rugăciunea de acordare a Indulgenței Plenare.
Preotul paroh Alin Tarsiciu Sălăgean mulțumește PS, celorlalți preoți concelebranți, pelerinilor, primarului Vasile Lup. Îi rogă pe pelerini să-iaibă în rugăciune pe parohenii din Nicula care au avut și mai au multe de îndurat aici.
PS Florentin Crihălmenu mulțumește preotului paroh, îi oferă două icoane, un medalio de la Roma și o carte religioasă soției acestuia, apreciază păstorirea lui de 20 de ani a enoriașilor săi. Mulțumește preoților prezenți, călugărițelor, pelerinilor.Localnicii au pregătit pelerinilor o agapă frățească.
Sunt interceptat de niște fini din Gherla. Plec împreună cu ei .La ora 16 sunt la gara din Gherla. Plouă înverșunat.Mă urc într-un tren spre Sighet.
A fost cea mai reușită ediție, a pelerinajelor greco-catolice reluateîn 2002, după interzicerea Bisericii Blajului în 1948. A fost bine organizată, cu un program spiritual bogat și emoționant.

.

Comentarii

21/08/16 14:00
prof.Vasile Găurean

Înainte de a fi transformată în greco-catolică, Nicula a fost ortodoxă. Nu ştiaţi?
A spune despre măreaţa Biserică (a lui HRISTOS) ce se înalţă la Nicula că e "mastodont" e mai mult decţt o jignire. E ,cert, un păcat. "Preoţii burtoşi"...aşa a lăsat Dumnezeu pe unii dintre noi, fiecare cu metabolismul propriu.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]