KOELN - MOMENT ANIVERSAR ROMÂNESC

Centrul Cultural Român din Koeln a sărbătorit 15 ani de existenţă, organizând de-a lungul anilor spectacole de teatru şi cabaret, concerte de muzică clasică, uşoară, jazz, proiecţii de filme artistice şi documente… efortul deosebit al d-nei Lavinia Olteanu, lidera Centrului Cultural merită subliniat cu totul aparte, fiindcă tot ceea ce este realizat întru organizarea spectacolelor este… muncă voluntară!!!… sufletiuştii din jurul d-nei Olteanu, fam. N. Toma, dr. Gogleaza, subsemnatul, sunt voluntari, sunt ne-plătiţi de nimeni şi, mai mult, trataţi cu suficientă ingratitudine de oficialităţi, de aşa-zişii culturnici ai Bucureştilor, cei cu salarii grase, maşini cu şofer la scară, vechime în câmpul muncii, plus aroganţele de demnitari cu jenante ne-demnităţi…, dar, ce a fost sâmbătă seara la Bürgerhaus Köln?… filmul Tache cu M. Diaconu şi C. Drăgănescu, este o poveste inedită a unui gropar care, aflând că mai are puţin de trăit, se pregăteşte, viu fiind, de înmormântare, de propria înmormântare… cu coroane, sicriu lustruit, cruce, bocitori, cât şi dricul de lux al prinţesei britanice Lady Di… Întreaga construcţie a filmului, în regia lui I. Cobileanski, se axează în jurul acestei neverosimilităţi, dar care are în substratul muritorului ce suntem amprenta inexorabilului… După film, actorii M. Diaconu şi C. Drăgănescu au răspuns la întrebările publicului, întrebări ce au atins mai multe coarde sensibile despre condiţia filmului românesc (nu sunt bani, nu sunt săli de cinema, nu sunt sponsorizări, s-a reţinut procentul de 4% de la Loteria Naţională dat culturii, imensul aparat birocratic parlament - guvern-preşedinţie, haosul şi confuziile ce predomina esenţele româneşti etc.)…

Dincolo de momentul aniversar românesc la Köln, dincolo de film (cu prea multe stângăcii şi umbre de neînţeles), dincolo de discuţii (cu neputinţele generalizate de ridicări din umeri) aş dori o paralelă existenţială între Groparul Tache şi Groparul politic românesc, care se sapă singuri întru neantul fiinţei (Tache) sau neantul unei naţiuni (politicul românesc)… acum 20 de ani s-a prăbuşit comunismul în România, după decenii în şir de greşeli catastrofale, de inepţii depăşite de supra şi hyper-inepţii, de aroganţa tovarăşilor cu brevet roşu şi 2 sau patru clase elementare… se părea că revoluţia din 1989 va re-structura România întru civilizaţia europeană, fiind şi membrii ai Uniunii, ca încet-încet raţionalitatea, bunul simţ şi învăţămintele istoriei vor deveni predominante, ca o administraţie eficientă şi deschisă dialecticii va contura un stat modern şi european… dar, trist, chiar întristat ca atâţia alţii trăim din nou prăbuşirea unui stat, a unei naţiuni, îngropându-se prin ea însăşi, prin totala incompetenţă şi ineficienţă a administraţiilor de culori sumbru politice, cu jafuri naţionale şi internaţionale de proporţii, în care protagoniştii sunt cei ce se numesc guverne, parlamentari, preşedinţii… ne îngropăm singuri, ne săpăm singuri groapa, ne furăm singuri, ne analfabetizăm singuri, ne ducem o cruce duplicată şi metamorfozată în anti-symbol prin noi, ne păcălim şi ne simţim singuri… a nu învăţa din greşeli este o mare tragedie, este însăşi groparul Tache săpându-şi inconştient, iresponsabil propria groapă… dar, ca întotdeauna, istoria nu se opreşte la un individ sau un grup de… influenţă, ci îşi caută prin cimitirele speranţei (atât cât a mai rămas) o ieşire din marasmul marasmelor cimitirizate, care va re-aprinde o lumânare a raţiunii morale peste gropile groparilor unei naţiuni…