Mesajul pur al copiilor noştri

 

Fiecare copil este un mădular viu şi lucrător al Bisericii. Prin puritatea, gingăşia şi sinceritatea lor se aseamănă cu nevinovăţia îngerilor de lumină, care pururi răspândesc voia lui Dumnezeu şi împlinesc poruncile Sale. Prin haina imaculată a Sfântului Botez, ne duc cu gândul la o mică sclipire din Împărăţia lui Dumnezeu.

Ucenicii s-au apropiat de Iisus şi I-au zis: „Cine, oare, este mai mare în Împărăţia Cerurilor? Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor şi a zis: „Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în Împărăţia Cerurilor. Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte” (Mat. 18, 1-5).

Copilul este o binecuvântare în orice familie, un rod al iubirii dintre cei doi soţi, făcându-se simţită în lume prezenţa divină. Copilul e plin de optimism, cu un zâmbet este în stare să înlăture orice obstacol. Ideea de bine şi de frumos parcă îl pândeşte pretutindeni.

Cu naşterea sa, bucuria invadează casa. Totul se transformă, devine ceva nemaiîntâlnit.

De multe ori, s-a afirmat despre copilărie că este „o prelungire pe pământ a cerului”. Această stare sufletească, din păcate, se pierde treptat, tocmai datorită grijilor pământeşti. Omul uită să mai privească la cer, rămânând încremenit la pământ, la efemer.

Majoritatea oamenilor păstrează în adâncul inimii copilăria însoţită de rugăciune, de icoane, de candela mereu aprinsă, de hrănirea din viaţa sa cu Dumnezeu. Prima mănăstire sau biserica unde ai crescut îţi vor rămâne adânc întipărite în minte.

Braţele pline de iubire şi de dărnicie, sufletul invadat de mulţumire, inima mereu voioasă, chiar şi la căderea fulgului strălucitor, nu fac altceva decât să constatăm o revărsare a iubirii dumnezeieşti.

Orice deprindere câştigată în timp face parte din fiinţa celui ce o are şi nu mai dispare. Timpul în care se câştigă deprinderile bune se face pricină de viaţă veşnică. Să ne străduim ca să fim asemenea copiilor plini de iubire, de dărnicie şi de milă, mereu curaţi cu ochii aţintiţi spre Dumnezeu, prin fapte bune şi prin rugăciuni. Glasul copiilor, prin colinde şi urări, să aibă un răsunet puternic în fiecare ceas şi în fiecare zi de nou an.

„Pe Iisus Îl căutăm, dar foarte greu îl aflăm

Căci Iisus nu se arată numai inimii curate”.

Preot Iuliu Ceuşan

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5