IN MEMORIAM:

MIRCEA HORIA SIMIONESCU

Scriitorul Mircea Horia Simionescu a murit miercuri 18 mai 2011, dimineaţa, la vârsta de 83 de ani, la Bucureşti.

Împreună cu Radu Petrescu şi Costache Olăreanu, Mircea Horia Simionescu a făcut parte din renumita grupare literară "Şcoala de la Târgovişte", care a deschis drumul postmodernismului românesc.

S-A RUPT CATARGUL ŞCOLII DE LA TÂRGOVIŞTE

Mircea Horia Simionescu s-a născut pe 23 ianuarie 1928, la Târgovişte, într-o familie care descinde din ramura Brătienilor argeşeni (bunica paternă, fiică a lui Ion Brătianu) şi din aceea, bucureşteană, a Căciuleştilor, cu întinse ramificaţii în burghezia furnizoare de nume ilustre în medicină, armată, finanţe, drept. Tatăl său, Stelian Simionescu, era ofiţer, mama, Irina, născută Popescu, era funcţionară la P.T.T.

A urmat şcoala primară (1935-1939) şi cursurile liceului de băieţi Ienăchiţă Văcărescu (1939-1948) în oraşul natal. S-a înscris în 1948 la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, pe care a întrerupt-o în anul al doilea din cauza situaţiei materiale precare, dar a absolvit-o în 1962, la fără frecvenţă. Printre profesorii care l-au marcat pe el şi pe colegii săi de generaţie se numără Tudor Vianu şi George Călinescu.

A fost unul dintre promotorii renumitului grup literar, cunoscut sub sintagma „Şcoala de la Târgovişte, alături de Radu Petrescu şi Costache Olărenu, importanţi scriitori ai perioadei postbelice, împreună cu care, încă din anul 1944, a editat câteva reviste şi a format, alături şi de Petru Creţia şi Tudor Ţopa, cercul literar binecunoscut în istoria literară contemporană.

„Şcoala de la Târgovişte'', a cărei formulă stilistică, narativă în proza contemporană a declanşat una dintre direcţiile ei semnificative (negarea definirii prin specii sau genuri literare, impunerea unui exerciţiu stilistic spiritualizat, riguros).

Mircea Horia Simionescu a colaborat la reviste ca România literară, Luceafărul, Convorbiri literare, Astra, Familia, Flacara, Muzica, şi altele.

S-a afirmat târziu pe scena literară, la 40 de ani debutând, în 1968 în revista Luceafărul, iar în volum literar în 1969 prin ''Dicţionar onomastic''. A primit Premiul revistei Arges, şi Premiul Asociaţiei Editorilor din România pentru beletristica românească. A continuat cu volumul ''Jumătate plus unu”, „Alt dicţionar onomastic'', primind, în 1976, Premiul ''Ion Creanga'' al Academiei Romane. Primul volum face parte din seria ''Ingeniosul bine temperat'', care mai cuprinde: ''Bibliografia generala'' (1970), ''Breviarul'' (1980), ''Toxicologia sau Dincolo de bine si dincoace de rău'' (1983). A mai publicat romanele: ''Nesfărşitele primejdii'' (1978), ''Redingota'' (1984), ''Licitaţia'' (1985), ''Asediul locului comun'' (1988), ''Paltonul de vară'' (1996), proză scurtă: ''Dupa 1900, pe la amiază'' (proze, 1974), ''Banchetul'' (povestiri, 1981), ''Îngerul cu şorţ de bucătărie'' (nuvele, 1993), ''Povestiri galante'' (1995), ''Fărădelegea vaselor comunicante'' (povestiri, 1997); eseuri, note de calatorie: ''Răpirea lui Ganymede'' (1975), ''Învăţături pentru Delfin'' (1979), ''Ulise şi umbra'' (jurnal de călătorii, 1982), ''Trei oglinzi'' (jurnal, 1987), ''Febra. File de jurnal (1963-1971)'' (1998), ''Târgovişte, scurt excurs sentimental'' (1999). În ultima sa carte antumă, întitulată "Versete de unică folosinţă" (2010), sunt cuprinse numeroase poeme.

A primit premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor din Romania, a cărui membru a fost, în Asociaţia Scriitorilor Bucuresti (USR).

Mircea Horia Simionescu a fost cel mai longeviv, dintre întemeietorii „Şcolii de la Târgovişte”, sintagmă lansată de Tudor Ţopa, în revista „Vatra”, Târgu Mureş. „Ţoncu”, după cum îi spuneau colegii săi, scriitori, cel mai bolnăvicios dintre ei, a rămas un clasic în viaţă, un adevărat catarg al unei corăbii literare, care acum s-a rupt. Pânzele corăbiei s-au sfâşiat, dar „Şcoala de la Târgovişte” îşi va menţine, în continuare, azimutul.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]