O PIERDERE IMPORTANTĂ PENTRU URBE ŞI PENTRU ŢARĂ - PROFESORUL UNIVERSITAR DR. ING. MODORAN DOREL-LAURENŢIU

În ziua de 03.03. 2012 a fost condus pe ultimul său drum, cel care a fost concitadinul nostru, regretatul Prof. univ. dr. ing. Modoran Dorel-Laurenţiu, personalitate marcantă a învăţământului superior şi a cercetării ştiinţifice agricole româneşti, trecut intempestiv la cele veşnice la vârsta de 65 ani. A văzut lumina zilei la 25 iunie 1946 în familia Dr. doc. Ioan Modoran ( 06.11.1915 – 17.09.2004), fostul director al Staţiunii de Cercetare şi Producţie Pomicolă Bistriţa, înfiinţată la 01 ianuarie 1950, care pe parcursul a aproape trei decenii de activitate împreună cu Dr. ing. Nicolae Minoiu şi Dr. doc. Andrei Gherghi, toţi membri ai Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice ” Gheorghe Ionescu-Siseşti “ au format un colectiv de cercetători pasionaţi, din care au făcut sau mai fac parte peste douăzeci de doctori docenţi şi doctori ingineri cu dragoste faţă de meserie, care prin rezultatele muncii lor au întemeiat o adevărată ” Şcoală Bistriţeană de Pomicultură “, iar Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Bistriţa a devenit un etalon al cercetării horticole româneşti, o mândrie a judeţului şi a ţării.
Dorel s-a format sub îndrumarea şi oblăduirea mentorului spiritual al acestui superb colectiv deosebit de creator şi generos. Aşa se face că după absolvirea Colegiului Naţional ” Liviu Rebreanu “ Bistriţa, a urmat Institutul Politehnic Galaţi - Facultatea de Industrie Alimentară şi Tehnologie Piscicolă, iar, în anul 1972, a obţinut Diploma de inginer. Între 1970 – 1983 a profesat cu rezultate dintre cele mai notabile în cercetarea ştiinţifică în cadrul staţiunii bistriţene şi a Institutului Central pentru Prelucrarea şi Industrializarea Legumelor şi Fructelor Bucureşti. Concomitent şi-a continuat activitatea de perfecţionare a pregătirii sale profesionale, iar în anul 1980 a obţinut diploma de doctorat. Încă de la debutul activităţii profesionale a impresionat prin înfăptuirile sale deosebite. Într-o împrejurare am avut privilegiul să savurăm calitatea deosebită a vinului de mere pe care reuşise să-l obţină, a cidrului, fructelor deshidratate şi altor produse şi să ne dăm seama ce resurse mari şi importante am putea avea dacă am valorifica tehnologiile pe care vrednicul cercetător bistriţean reuşise să le elaboreze şi implementeze. În perioada 1983 – 1996, în calitate de inginer tehnolog la Institutul Central de Cercetări şi Amenajări Silvice a înfiinţat cel mai modern laborator de pedologie şi silvicultură din Transilvania. În aceste condiţii, n-a surprins pe nimeni evoluţia sa profesională mereu ascendentă şi binemeritată: şef de lucrări şi titular al disciplinelor Tehnologii extractive şi fermentative şi respectiv Biotehnologii alimentare la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Silvice a Banatului, Timişoara – Facultatea de Tehnologii a Produselor Agroalimentare (1996-1998), conferenţiar universitar şi titular al disciplinelor Tehnologii şi Biotehnologii alimentare la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca – Facultatea de Agricultură, Secţia Tehnologia Prelucrării Produselor Agricole ( 1998 - 2004), iar ulterior profesor universitar şi titular al disciplinelor Tehnologii fermentative şi ingrediente alimentare la Universitatea de Nord Baia Mare, Facultatea de Ştiinţe, Secţia Ingineria Produselor Alimentare.
În această perioadă, a fost autor a zeci de manuale şi îndrumare universitare, a sute de lucrări ştiinţifice publicate în ţară şi în străinătate, unele în limbi de circulaţie internaţională, a fost membru, coordonator, director a 10 granturi ( proiecte de cercetare ştiinţifică finanţate cu fonduri nerambursabile ), expert evaluator granturi şi evaluator în cadrul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, un om cu o experienţă vastă, stimat şi apreciat.
Unul dintre colaboratorii săi cei mai competenţi şi devotaţi i-a fost minunata sa soţie şi colegă de facultate, fosta Prof. univ. dr. ing. Modoran Constanţa-Virginia cu care şi-a unit destinele pe 15 septembrie 1973 – 30 septembrie 2010, când l-a părăsit trecând în nefiinţă la vârsta de 63 de ani, după o lungă şi foarte grea suferinţă.
Prof. univ. dr. ing. Modoran Dorel-Laurenţiu lucra fără astâmpăr, în portofoliul său aflându-se permanent o multitudine de proiecte nu numai în domeniul ştiinţific, ci şi unele cu carcater personal sau social. În acest context, ne-a amintit nu odată despre preocupările sale de a veni în sprijinul pomicultorilor din zona Bistriţa, prin înfiinţarea la Joseni, unde moştenise de la părinţi o superbă livadă, a unor forme asociative, care să permită valorificarea în condiţii economice superioare a producţiei de fructe ecologice obţinute aici; cele legate de înfiinţarea unei ferme piscicole, iar în domeniul social şi-a propus să-şi aducă aportul la edificarea unui aşezământ destinat ocrotirii persoanelor vârstnice. A fost membru al Consiliului parohial al Bisericii Ortodoxe Române ” Sfântul Dumitru “ din Bistriţa, iar preşedintele consiliului parohial, preacucernicul părinte protopop iconom stavrofor Simion Creţa, a apreciat şi preţuit întotdeauna nu numai activitatea şi aportul său la buna rezvolvare a problemelor parohiei, dar şi ceea a a însemnat şi înseamnă familia Modoran pentru horticultura judeţului Bistriţa-Năsăud şi a ţării.
Obligaţiile profesionale, multiplele sale preocupări extraprofesionale, altruismul, grija pentru soarta altora l-au făcut să uite de prea multe ori de propria persoană, deşi stresul şi oboseala acumulate începuse să zdruncine destul de puternic şi să macine necontenit şi cu temeinicie sănătatea delicatei sale fiinţe. O singură dată a făcut referiri vagi la inconvenientele generate de prevederea din Legea educaţiei naţionale, ce obligă profesorii universitari să se pensioneze la vârsta de 65 ani !, lăsându-l astfel să mediteze îndelung la boala sa, la implicaţiile generate de dispariţia prematură a soţiei cu toate inconvenientele, problemele şi necazurile pricinuite de situaţia sa specială. Ne-a reamintit indirect că de un tratament similar a avut parte înainte de 1989 şi Dr. doc. Ion Modoran, bunul său tată, pe atunci unicul academician din judeţ, căruia la împlinirea vârstei de pensionare de 60 de ani i s-a sugerat şi recomandat : ” să se retragă la pensie ca să poate beneficia de odihna binemeriată ! “, deşi n-a soliciat şi nu-şi dorea acest lucru, iar prin expertiza profesională deosebită conferită de pregătirea sa temeinică, de competenţa şi experienţă profesională putea fi încă multă vreme de mare utilitate nu numai unităţii de cercetare bistriţene dar şi ţării.
Singura alinare i-a rămas minunata şi delicata fiinţă, care este fiica ADELA-DOINIŢA, pe care a iubit-o ca pe lumina ochilor şi pe care a considerat-o şi a tratat-o ca pe un adevărat giuvaer scump şi preţios şi pentru care a muncit şi i-a dedicat întreaga sa viaţă.
A plecat pentru a-i reîntâlni pe cei dragi ai lui, care dacă ar şti cât a avut de îndurat Dorel, ar plânge şi în mormânt, iertând pe toţi pentru toate neplăcerile şi inconvenientele pe care volunatar sau involuntar i le-au pricinuit. La rândul nostru îl rugăm pe bunul şi marele nostru Dumnezeu să-l ierte pe minunatul om, specialist şi amic şi să-l odihnească în linişte şi pace !