O stranie întâmplare cu părintele Arsenie şi Maica Domnului în muntele Athos

Cei care l-au cunoscut pe marele duhovnic spun că era de o mare smerenie, ”o prăpastie de smerenie”-cum spunea regretatul mitropolit Antonie Plămădeală despre sfinţii cei adevărati şi bineplăcuţi lui Dumnezeu. Astfel fiind, n-a vorbit niciodată desluşit sau complet despre o ciudată întâmplare pe care a trăit-o în Sfântul Munte Athos la mijlocul anului 1939. Era cu câtiva ani înaintea celui de al doilea Mare Război Mondial. Mai mult crâmpeie fost-au relatate de bunul părinte si duhovnic, lăsând multe sub pecetea tainei. Plecase acolo, în nordul Eladei, la Sfântul Munte, spre a cunoaste marile nevoinţe ale părintilor trăitori aici, despre a căror curată vieţuire se umpluse lumea. Spuneau ucenicii bunului părinte Arsenie că acesta se dusese într-o pădure deasă pentru a se ruga Domnului HRISTOS, cu deosebire spre a afla un duhovnic spre călăuzirea paşilor pe căile mântuirii. Mult şi fierbinte s-a rugat Măntuitorului binecuvântat. Apoi cu si mai multă osârdie s-a rugat Maicii Preacurate acolo, în singurătate, si -după cum spunea însusi bunul părinte- i s-a arătat lui Maica Domnului coborând din nori strălucitori şi l-a luat de mână, ducându-l pe un vârf de munte semeţ, Inalt foarte, încât te-ai fi spăimântatat să priveşti spre văi .
Acolo l-a lăsat în seama unui sfânt, pe care l-a recunoscut -Sfăntul Serafim de Sarov- ce vieţuise cu circa două sute de ani în urmă(mutat la Domnul în 1833), glorie a monahismului si ortodoxiei slave. Si...vreme de patruzeci de zile, suitu-s-a părintele în muntele acela semeţ, cu creste înalte, ca un alt Moise al acestor vremuri, primind învătătură de la marele duhovnic al pravoslavnicilor, întru post negru, umilinţă şi tăcere mare, fiindcă-l întărea pentru aceasta Maica Domnului. Apoi, după patru luni se întoarse părintele Arsenie la Mănăstirea Sâmbăta, dar parcă nu mai era el, ci altul. ”Te cutremurai să-l privesti si te umileai pe loc -spune cineva din cei ce-l vizitau atunci. Iti ştia pe dată toate gândurile si numele, fără să te cunoască, toate faptele bune sau păcătoase, că nu puteai să te ascunzi.”
Astfel schimbatu-s-a viaţa părintelui duhovnic Arsenie Boca, punându-se mare început schimbării sale sufleteşti, dar şi pentru mulţimile de credinciosi care îl căutau cu mare dragoste. Cuvine-se astfel să dăm necontenit slavă bunului Dumnezeu, Preasfintei si milostivei Sale Maici, ce revarsă ajutor si daruri mari celor care au inimă curată, Şi iar cuvine-se ca şi noi să ne curăţim gândurile
şi viaţa de patimile acestui veac neguros, în care smintelile bântuie mai cumplit decât viforniţele iernii, spre a fi şi noi bineplăcuţi lui Dumnezeu în toate zilele călătoriei noastre prin această lume.