2017-MEDITAȚIE LA DUMINICA A 8-A DE DUPĂ RUSALII

Pr. Vasile Beni: Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi

Textul evanghelii:,,În vremea aceea Iisus ieşind, a văzut mulţime mare şi I s'a făcut milă de ei şi le-a vindecat bolnavii. Iar când s'a făcut seară, ucenicii s'au apropiat de El şi I-au zis: „Locul este pustiu şi iată că vremea a trecut; dă drumul mulţimilor ca să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare“. Iisus însă le-a răspuns: „Nu trebuie să se ducă; daţi-le voi să mănânce“. Iar ei I-au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti“. Şi El a zis: „Aduceţi-Mi-le aici!“ Şi poruncind mulţimii să se aşeze pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat; şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile; iar ucenicii, mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s'au săturat; şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Şi îndată Iisus i-a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor”.(Matei 14,14-22)                      

             Una dintre cele mai frumoase,dar și cea mai rostită rugăciune ,este,,Tatăl nostru „sau Rugăciunea Domnească”. Obârşia rugăciunii Tatăl nostru este cu totul şi în toate cuvintele ei dumnezeiască, fiind alcătuită de Dumnezeu Fiul, adică de însuşi Mântuitorul nostru, la rugămintea unuia dintre Apostoli: „Doamne, învaţă-ne şi pe noi să ne rugăm" (Luca 11, 1). Atunci Mântuitorul i-a învăţat rugăciunea Tatăl nostru (Matei 6, 9-13).Și de fiecare dată când noi rostim această rugăciune, ne rugăm împreună cu Iisus Hristos, ne rugăm cu însăşi cuvintele Mântuitorului . Rugăciunea Tatăl nostru este cea mai uşoară de înţeles dintre toate rugăciunile. Ea este rugăciunea oricui crede în Dumnezeu. Rugăciunea Domnească „pe cât este de restrânsă în cuvinte, pe atât este de cuprinzătoare în sens ”. În rugăciunea Tatăl nostru avem cereri pentru toate trebuinţele sufleteşti şi trupeşti, deci pentru toate bunătăţile cereşti şi pământeşti. Toate câte le cerem în rugăciunile noastre se află cuprinse în Rugăciunea Domnească. Dacă ar trebui să facem o analiză însă la Rugăciunea Domnească ,am putea spune că este alcătuită din trei părţi: chemare, șapte cereri şi încheiere.Și întrucât în duminica a opta de după Rusalii ni se amintește despre ,,Minunea înmulțirii pâinilor în pustie”,despre felul cum Mântuitorul privind spre cer,a binecuvântat și frângând a dat ucenicilor pâinile,în meditația la evanghelia duminicii acesteia aș dori să mă opresc la cea de-a patra cerere din Rugăciunea Domnească care este: „Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi". Fiind singura cerere din Rugăciunea Domnească în care Îi solicităm lui Dumnezeu ceva material. Adică, dă-ne tot ce ne trebuie pentru întreţinerea vieţii trupeşti şi sufleteşti.Cererea a patra ,,pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi”,face legătura între cele trei cereri de mai înainte, privitoare la mărirea, împărăţia şi voia Tatălui ceresc, cu celelalte patru, care urmează şi care au în vedere trebuinţele, necazurile şi nădejdea mântuirii noastre. Începând cu aceasta cerere şi până la sfârşitul Rugăciunii Domneşti ne rugăm lui Dumnezeu pentru noi . Ca atare, cererea a patra s-ar putea prinde de a treia în acest chip: ca să putem face voia Ta şi să dobândim fericirea veşnică, avem nevoie şi de cele ce trebuie pentru întreţinerea acestei vieţi. Deci,ca oameni ce suntem cerem şi pâinea cea spre întărirea fiinţei noastre, ştiind că şi aceasta este (tot) de la Tine”şi că ,,noi nu putem trăi fără pâine”.Și dacă trupul are pâinea lui și sufletul are nevoie de hrană.Sfinţii Părinţi ne învaţă că „pâinea" pe care o cerem în Rugăciunea Domnească e nu numai pâinea cea trupească, ci şi cea sufletească. Adică pâinea sufletului; o pâine ,,care hrăneşte pe omul adevărat, cel zidit după chipul lui Dumnezeu, crescându-l şi făcându-l asemenea cu Creatorul” . Ca atare, „pâinea lui Dumnezeu este aceea ce se pogoara din cer şi dă viaţă lumii" (Ioan 6, 33). Pâinea sufletului este: cuvântul lui Dumnezeu, adică cunoaşterea şi înţelegerea Evangheliei; şi Sfânta Cuminecătură, adică împărtăşirea cu Sfântul Trup şi Sânge al Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.Cred că ar fi potrivit să răspundem la o întrebare și anume:     

Care este hrana sufletului ? Prin „pâinea noastră cea de toate zilele”, sau „pâinea spre ființă”, se deduc trei semnificații și anume: pâinea ca hrană pentru existența pământească, pâinea ca hrană sufletească, deci cuvântul lui Dumnezeu, și după aceea, pâinea Euharistică, ceea ce înseamnă pâinea spre viața veșnică, pe care o au cei care cred în Dumnezeu, în Mântuitorul nostru Iisus Hristos.Pentru că dacă trupul are hrana lui care este materie și sufletul are nevoie de hrană,iar  sfânta scriptură ne învață și care este hrana sufletului și haideți să le luăm pe rând:          

     1)Cuvântul lui Dummnezeu-   Hrana cea mai presus de fire a sufletului nostru este cuvântul lui Dumnezeu, despre care zice Scriptura: „nu numai cu pâine va trăi omul, ci (şi) cu tot cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4, 4). Fără de această pâine „omul cel dinlăuntru moare, ca şi cum ar fi sfârşit de foame şi de flămânzire. Iar moartea sufletului se abate mai ales asupra celor ce nu vor să asculte de cuvântul Domnului şi de învăţăturile Lui şi să le înţeleagă. Această pâine este de mare folos sufletului. Fără ea nu putem trăi. Hrana noastră cea spre fiinţă şi din care trăiesc sufletele pe pământ este cuvântul lui Dumnezeu, ce se împarte necontenit în biserici.Pentru că de fiecare dată când participăm la sfânta și dumnezeiasca Liturghie ,noi ascultăm cuvântul lui Dumnezeu. 2) Împărtășania,Cuminecătura sau Euharistia-toate cele trei denumiri vreau să ne spună despre pâinea și vinul sfințite,prefăcute în Trupul şi Sângele lui Hristos:pentru că: „Trupul Meu cu adevărat este mâncare şi Sângele Meu cu adevătat este băutură; cela ce mănâncă Trupul Meu şi bea SângeLe Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el" (Ioan 6, 55, 56).Iar această cuminecare ne aduce multe beneficii,iar acest lucru ne-o spune însăși rugăciunea de după cuminecare care zice: ,,Trupul Tău cel sfânt, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să-mi fie mie spre viața de veci, și Sân­gele Tău cel scump, spre iertarea păcatelor. Și să-mi fie mie Împărtă­șania aceasta spre bucurie, spre sănă­tate și spre veselie. Și la înfrico­șă­toarea și a doua venire a Ta, învrednicește-mă pe mine, păcătosul, să stau de-a dreapta slavei Tale, pentru rugă­­ciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților Tăi. Amin”.În Sfânta Liturghie, rugăciunea Tatăl nostru se rosteşte înainte de frângerea şi împărtăşirea cu Sfintele Taine, cu scopul ca noi, voind să primim sfântul Trup şi Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, să I le cerem nu numai întru numele lui Iisus Hristos, ci şi prin rugăciunea Lui. Pâinea spre fiinţă» este pâinea celor ce mănâncă trupul lui Hristos. Aceasta este pâinea spre fiinţa, nu cea obişnuită, şi este rânduită spre fiinţarea sufletului. Ea întăreşte şi sfinţeşte şi trupul şi sufletul.Pâinea este mâncarea care hrăneşte fiinţa noastră cu Dumnezeu cel viu şi face ca să fim în El şi El în noi.                    

       Câteva învățături care s-ar putea desprinde din această evanghelie:             

       1-Dacă privim cu atenție și avem ochi nu doar pentru a privi ci și pentru a vedea,am putea spune că trăim într-un univers de minuni de care nu ne dăm seama. Pentru că și un răsărit de soare e o minune, un răsărit de lună e o minune, un apus de soare e o minune, bobul de ploaie care cade este o minune.Omul este o minune,venirea noastră în lume este o minune . Nu numai omul e o minune, toate existenţele câte sunt în jurul omului, făcute de Dumnezeu, deci nefăcute de om, sunt minuni. Orice lucru pe care-l priveşti, din natura înconjurătoare, este o minune.Aşa încât, putem spune că trăim într-un univers de minuni.Și orice minune e un fapt real.                 

  2)Minunea înmulțirii pâinilor prefigurează Cina cea de Taină și Euharistia.Minunea se întâmplă în fiecare zi, cu fiecare Liturghie. Există o rugăciune înainte de împărtăşire în care se spune aşa: ,,Doamne ajută-mă,  să-mi dau seama precum se cuvine de aceste Sfinte Taine”. Noi, nu de puține ori nu ne dăm seama cum se cuvine, nici măcar noi preoţii,de ceea ce se întâmplă sau se petrece. Şi totuşi, de câte ori avem în faţă pâinea şi vinul şi invocăm puterea Duhului Sfânt ca ele să se prefacă în Trupul şi Sângele Domnului se săvârşeşte o minune. Iar cei care veniţi la Altar să vă împărtăşiţi, să vă cuminecaţi,deveniți Hristofori,adică purtări de Hristos și Teofori,adică purtători de Dumnezeu. Cei care se cuminecă sunt părtaşi ai acestei minuni, se împărtășesc  cu minunea lui Dumnezeu a pâinii şi a vinului care se înmulţesc.Pentru că înainte de cuminecare  preotul rosteşte - sau Arhiereul - când are în mâna Sfântul Trup al Domnului: “Cel ce sfărâmă şi nu se desparte, Cel ce se mănâncă şi niciodată nu se sfârşeşte”. De ce ?Pentru că se înmulţeşte şi se va înmulţi până la sfârşitul veacurilor cu puterea Duhului Sfânt.           

    3)Prin înmulţire pâinilor, Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne arată în primul rând grija Sa proniatoare faţă de lume. În Sfânta Euharistie,Cuminecătură sau Împărtășanie, Mântuitorul Iisus Hristos se dă pe El însuşi ca Pâine oamenilor. Rugăciunile liturgice ne arată că Mântuitorul Hristos este trimis ca hrană a toată lumea, este Pâinea cea cerească: "Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce Pâinea cea cerească, hrana a toată lumea, pe Domnul nostru Iisus Hristos L-ai trimis Mântuitor, izbăvitor şi binefăcător, Care ne binecuvântează şi ne sfinţeşte pe noi…" (Rugăciunea de la Proscomidie).Ori de câte ori primim pâine binecuvântată, fie că este Litia de la Vecernie, fie că este anafora de la Sfânta Liturghie, pâinea binecuvântată care se numeşte Paşti şi mai ales când primim Însuşi Trupul Domnului de la Sfânta Împărtăşanie, trebuie să fim conştienţi că suntem beneficiarii unei hrăniri minunate care se face prin Mântuitorul Hristos, că suntem părtaşi la o minune pe care Dumnezeu o face în raport cu noi oamenii, aşa cum a făcut odinioară cu evreii din pustie.                 

   Ca și concluzie:Mergeţi la casele dumneavoastră,toți cei care astăzi a-ți venit la sfânta Biserică, cu această bucurie că aţi fost, sunteţi şi veţi fi părtaşi la universul minunilor lui Dumnezeu în această lume. Amin !

Pr Vasile Beni

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]