În trimestrul I, trei cazuri au beneficiat de tratament în străinătate

Bistriţenii care suferă de afecţiuni grave, pentru care nu există posibilităţi terapeutice în ţară, se pot adresa Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) în vederea obţinerii unei aprobări de tratament în străinătate.

Cei care îşi pun toate speranţele într-o astfel de soluţie trebuie însă să se înarmeze cu multă răbdare, pentru că legislaţia în domeniu este destul de stufoasă, iar traseul ce trebuie urmat, unul anevoios.

Trei bistriţeni au urmat, în primele trei luni ale anului, tratamente în străinătate, în Austria şi Israel, statul decontându-le cheltuielile.
Astfel, potrivit datelor centralizate de DSP Bistriţa-Năsăud, un pacient a beneficiat de transplant medular în Israel – tratament finalizat (total 140 000 Euro), iar un alt bolnav a beneficiat de finanţare pentru transplant pulmonar în Austria (120.000 Euro), procedura aflându-se în curs de derulare.

,,Un bolnav a beneficiat de finanţare pentru căutare de donator compatibil (12. 000 euro), în vederea unui transplant medular în Israel, dar, din păcate, a decedat înainte de a se deplasa pentru transplant”, a precizat dr. Anca Andriţoiu, director executiv DSP B-N.
În România, asiguraţii au la dispoziţie două variante în cazul în care doresc să solicite tratament în străinătate. Fie se adresează Casei de Asigurări de Sănătate (CAS), fie Direcţiei de Sănătate Publică.

La CAS, cu ajutorul formularului E112 beneficiază de tratament în străinătate chiar şi persoanele pentru care există soluţii terapeutice în ţară. Se ţine însă cont de cât de urgent este cazul, dar şi de existenţa unor eventuale reacţii adverse.

În schimb, pentru a solicita tratament în străinătate prin intermediul DSP, în mod obligatoriu, pacientul trebuie să aibă nevoie de o intervenţie medicală care nu poate fi efectuată în România.

Important de menţionat este faptul că pentru cei care obţin dreptul de a merge la tratament în străinătate sunt decontate spitalizarea, tratamentul, dar şi deplasarea. În schimb, nu beneficiază de astfel de avantaje şi aparţinătorul bolnavului.

Traseul ce trebuie parcurs este însă unul sinuos. În primul rând, bolnavul trebuie să obţină o recomandare de la medicul specialist, cel care, de altfel, stabileşte diagnosticul şi propune tratamentul în străinătate.

Cu această recomandare, bolnavul sau aparţinătorul acestuia se prezintă apoi la direcţia sanitară de domiciliu, care întocmeşte un dosar ce va fi analizat ulterior de comisiile de specialitate.

De obicei, timpul necesar pentru a obţine aprobarea de tratament în străinătate este de aproximativ trei-patru luni. De anul trecut, legislaţia a fost modificată în aşa fel încât corespondenţa cu clinicile din străinătate să poată fi purtată şi de pacienţi sau de aparţinătorii acestuia. O palidă consolare pentru bolnavii care îşi pun toate speranţele în medicii de peste hotare.