Un joc al destinului

Scriitoarea Dora Alina Romanescu, originară de pe plaiurile noastre, din Rebra, trăind de ani buni la Mangalia, membră a Uniunii Scriitorilor din România, vine în faţa cititorilor cu un roman care impresionează atât prin acurateţea poveştii, cât şi prin modul în care este expusă. „Jocul destinului”, Editura Pescăruş, cu o postfaţă de prof. Ion Roşioru, este povestea tulburătoare a unei tinere care a avut neşansa să nu beneficieze de sentimentele materne. Silvia, mama Aliciei, nu şi-a dorit niciodată un copil, crezând că acesta va opri graniţele iubirii între ea şi soţul ei, Emil, ambasador al României în Franţa. Cu toate acestea aduce pe lume o fetiţă „cât o sticlă de bere”, care este părăsită la două săptămâni de Silvia, care ia drumul Parisului, spre soţul ei. Din spital este recuperată de bunicii Cristina şi Marcel, cei care vor fi adevăraţi părinţi pentru micuţa Alicia. Mama Silvia, care nu are niciun fel de remuşcări în privinţa fetiţei urmează tratamente de psihiatrie, însă niciodată nu se va vindeca cu adevărat, fiind mereu o barieră între ea şi Alicia-Maria pe care tatăl ei, Emil, o adoră. Lucrurile capătă o întorsătură fericită în momentul în care în viaţa micuţei apare învăţătoarea Maria Lupu, cea care va deveni mai mult decât dădaca ei, îngrijind-o „mai abitir ca o mamă”.
Dora Alina Romanescu are capacitatea de a ţine în suspans cititorul, bucurându-ne la fiecare moment important din viaţa micuţei sau storcându-ne o lacrimă în momentele în care dragostea mamei nu este împărtăşită. Cristina, Maria şi Alicia sunt personajele în jurul cărora se învârte acest roman. Chiar dacă Maria se va căsători cu Victor şi va avea propria viaţă, din ea nu va fi exclusă niciodată Alicia, fiind sora bună, cum o numeşte Lăcrimioara, fiica care va veni să binecuvânteze dragostea dintre cei doi. Unul dintre cele mai tulburătoare momente este acela în care Alicia este închisă de mama ei în maşină, iar aceasta se plimbă cu iubitul ei. Urmează un accident teribil în care Silvia moare, iar Alicia stă trei luni în comă. Deşi mama îi spunea mereu „maimuţă”, nesuferind-o nicio clipă, Alicia trece greu peste moartea acesteia, însă familia îi este aproape. Urmează două facultăţi, pe care le finalizează cu note maxime, iar mai apoi urmează drumul Siriei, acolo unde tatăl ei este numit ambasador. Aici este răpită şi asistă, pe propria piele, la modul în care sunt exploatate româncele, printre acestea şi o fată pe nume Sara, din Bistriţa. Aflându-se că este fiica unui diplomat, Alicia este păzită drastic. Norocul ei este faptul că este văzută de prinţul moştenitor al regatului, Ahmed, cel care o va salva şi îi va deveni soţ.
O poveste frumoasă, cu un final fericit, din care se pot trage multe învăţăminte. Dora Alina Romanescu este, cu siguranţă, un bun coordonator al proiectelor în care poveştile capătă un alt sens. Romanul are o întindere amplă, personajele sunt bine conturate, iar scriitoarea reuşeşte să acapareze cititorul. Ceea ce nu este puţin lucru.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5