„Va veni o zi.... ”

Sfântul Efrem Sirul, în una din rugăciunile sale se îndreaptă spre Dumnezeu cu aceste cuvinte: „Doamne, ştim că va veni o înfricoşată zi, când vei spune către noi, păcătoşii -„ Voi, oamenii, ştiţi bine ce am îndurat eu fiind printre voi şi pentru voi. Dar voi, ce aţi îndurat pentru mine?” Şi ce voi răspunde eu, păcătosul, vicleanul, ticălosul şi nenorocitul de mine? Martirii vor arăta spre sângele vărsat, către răbdarea avută în chinuri până la moarte, Nevoitorii -pustnici şi călugări şi evlavioşii din lume- vor arăta lungile postiri, privegheri, lacrimi de pocăinţă, milostenii, dragostea lor pentru aproapele,..
Dar eu, preatrândavul, păcătosul şi nelegiuitul, iubitorul de cele bune ale vieţii- eu ce voi zice, ce voi putea arăta? O iubitorule de oameni- zice Sf. Efrem- îndură-te de mine, netrebnicul, sluga Ta cea leneşă!”
Dacă un sfânt ca Efrem sirianul rostea acestea, atunci ce am putea zice noi -eu şi tu, iubite cititorule- care suntem de mii de ori mai săraci în credinţă, în dragostea pentru aproapele, în milostenie, în fapta cea bună?
Doamne Atotputernice şi răbdătorule Împărate şi Dumnezeule al nostru, mai îngăduie-ne să facem umbră în lume spre a părăsi căile rele si sărăcia în cele bune a vieţii noastre. Cu harul şi cu iubirea Ta de oameni ajută-ne, căci ce vom face noi fără ajutorul Tău ceresc? Şi cum vom putea sta în faţa Ta în acea înfricoşată Zi?