Vampirul lui Mircea

Mircea I Bătrânu, așa cum semnează Mircea Seleușan, este cunoscut în Bistrița ca fiind titratul profesor de limba franceză pasionat de lumea scrisului, pe care a împărtășit-o cu drag elevilor și apropiaților săi. A scris și scrie proză, preocupat fiind și de traduceri din și în limba franceză. Dintre volumele cunoscute aș aminti aici „Secretele lui Juanita”, „ Masculul Alfa” sau „Julieta- Femeia Magnifică”. Prezentul roman „Vampirul”, este așa cum îl definește autorul, un roman de Proză Fantastică unde „ calitatea și profunzimea textului primează”. Cartea trebuie citită pornind de la cele două considerente pe care autorul le enunță în Argumentul său „Viață - viață !” este ceea ce l-a preocupat și-l preocupă în permanent pe Mircea I. Bătrânu. Tot ceea ce ne înconjoară, cu bune – rele, optimism – pesimism, iubire-ură, căderi – reveniri, etc. sunt în vizorul autorului. Privind în jur autorul precizează: „Iadul e aici!” Printre noi, cu noi, prin și pentru noi și chiar împotriva noastră. Vampirii, strigoii, moroii, vârcolacii, demonii, pricolinii, zombie, cyborgii mai nou ș. a. m. d. Toți sunt printre noi cu noi, vin din noi. Îmi pare rău dar, de ceva timp încoace, totul este cât se poate de vizibil……„ Criminalii, ticăloșii, vinovații se cam cunosc, numai că nimeni nu i-a pus la punct, nu i-a pedepsit așa cum se cuvine”. Și aici intervine revolta autorului care a generat al doilea considerent al cărții – setea de dreptate. „ Asta aștept, asta așteaptă oamenii. Hoții și criminalii să fie pedepsiți! Să restituie tot ce au furat ! Să fie cazați în tabere de muncă și să lucreze în folosul comunității, nu să stea „bine mersi” la pușcărie, să ajungă să coste bugetul mai mult decât un elev sau un bolnav”. Pentru a-și atinge obiectivele , autorul își concepe romanul în trei capitole și un epilog, personajele sale gravitând în jurul celor trei – contele Viktor, Tinuț și Maria. Apelând la fantastic, asistăm însă la o serie de aspecte, situații care se întâmplă în viața noastră. Extrase din povești, din legende personajele sunt dotate cu puteri supranaturale, animalele cugetă, vorbesc de multe ori dorind parcă a transmite că înțeleg mai bine aspectul uman decât însuși omul. Legătura animal - om, om -animal îi permite autorului să descrie mai pe larg situațiile și să încerce să îndrepte nedreptățile unei lumi care s-ar putea chiar să existe. După ce intrăm în miezul problemelor , la finalul primului capitol aflăm cine este de fapt acest conte Viktor și ce „misiune” are:„ Eu, dragii mei, am murit de câțiva ani buni. Sunt în realitatea voastră un vampir. Pot locui în acest trup că așa mi-a dat ordin Dumnezeu. Pot mult mai multe. Am de la el două sarcini: prima să curăț lumea voastră de ticăloși, în afară de orice măsură , criminali, torționari! Aceștia, a hotărât Cel de Sus , nu mai merită să facă umbră pământului. Trupul lor îl dau lupilor, altor animale sălbatice , sau păsărilor de pradă, iar sufletul li-l trec prin tirajul de la parterul casei, pe la biroul meu imaginar și-l predau la iad lui Lucifer …..” Este aici parcă un avertisment – blestem pentru cei nelegiuiți care ar trebui să înțeleagă că vremea adevărului și a plății va sosi.
Capitolul al II – lea „Războiul cu moroii” prelungește lumea descrisă în prima parte. Răul există și dincolo de granițele reale sau imaginare. Lupta pentru dreptate, adevăr este continuată pe ascuns din adâncuri și până în ceruri. Proiectele, planurile de luptă sunt adevărate strategii pe care, închizând ochii, le-ai vedea foarte bine în lumea de lângă noi. Autorul vrea să fie optimist sperând chiar la vindecarea acestei lumi prin intermediul fostului felcer ajuns acum docturul Tinuț.
Același optimism se degajă și din capitolul III – „ După furtună iese soarele” când zărim parcă bucuria vieții normale cu muzică, dans, nuntă. Este frumusețea obiceiului când mirele și mireasa Tinuț și Maria își consolidează iubirea prin actul căsătoriei la care participă parcă nuntași de peste mări și țări cu simțul datoriei împlinite și înfrângerea răului. Norii însă nu pot fi ignorați semn că sâmburele răului încolțește din nou, ceea ce nu-i permite Vampirului Justițiar nici măcar o clipă de concediu.
Romanul, așa cum susține și autorul, este o ficțiune unde personajele sunt imaginare , dar nu este absolut deloc exclusă asemănarea cu realitatea. Citită cu atenție sau recitită ajungem la concluzia lui Mircea I. Bătrânu : „Am invitat pur și simplu fantasticul în lumea noastră reală, să facă dreptate. Era ( este) necesar!” Și deocamdată cu adevărat atât ne-a mai rămas – fantasticul.
Dorel Cosma

Nota redacţiei: Colegiul „Grigore Moisil” a găzduit o întâlnire literară neconvenţională cu scriitorul Mircea I. Bătrânu. La „Şcoala de Sub Sălcii” – spaţiu non-formal, numai bun pentru artă şi literatură au fost prezenţi fanii lui „Juanito”, ai textelor lui Mircea, dar şi viitori fani ai Vampirului ! Au vorbit despre cartea apărută la Editura Charmides şi autor Zorin Diaconescu, Menuţ Maximinian, Sorina Găzdac ( director instituţia gazdă) Dorel Cosma, Olimpiu Nuşfelean, atmosfera fiind întreţinută şi de muzica elevelor Şcolii Populare de Arte Bistriţa.