Vetre de lumină - Mănăstiri din judeţul Bistriţa-Năsăud

Pe domnul profesor Mircea Daroşi îl cunosc de câţiva ani şi, de fiecare dată când ne întâlnim la câte o acţiune culturală astristă, îmi face o neasemuită bucurie, dăruindu-mi câte un exemplar din noua lui creaţia, abia ieşită de sub tipar. Aşa se face că după cele zece cărţi („Icoane de suflet”, Editura George Coşbuc, Bistriţa, 2003; „Parva – nume de legendă”, Editura George Coşbuc, Bistriţa, 2003; „Nepos – vatră de legendă”, Editura G. Coşbuc, Bistriţa, 2004; „Monografia Bisericii Ortodoxe „Buna Vestire” din Nepos”, Editura G. Coşbuc, Bistriţa, 2005; „Pe urmele lui Vasile Scurtu”, Editura Răsunetul”, 2006; „Coloana de lumină”, Editura Karuna, Bistriţa, 2010; „Zestrea etnoculturală a satului Nepos”, Editura Karuna, Bistriţa, 2010; „Stelian Gheorghe - O viaţă în slujba comunităţii”, Editura Karuna Bistriţa, 2011; „Colaborări cotidiene”, Editura Alteheia Bistriţa, 2012 şi „Gavril Istrate, decanul filologilor români”, Editura Mesagerul, 2013), zilele trecute, dând dovadă de o vitalitate remarcabilă a spiritului creator, a sacrificiului de sine, atât fizic cât şi financiar, dar de o modestie care te emoţionează şi te face să-l apreciezi şi mai mult, mi-a înmânat cu pioşenie cartea „Vetre de lumină – Mănăstiri din judeţul Bistriţa-Năsăud”. Volumul, editat şi îngrijit la Editura Mesagerul Bistriţa, 2013, este o carte mai mult decât folositoare, este o carte care te „cheamă la închinare şi rugăciune, la odihnă pentru sufletul obosit şi tămăduire pentru suferinţele trupului”…
Aşa cum citim în „Argument” – „Cartea de faţă se vrea un mic îndrumar privind mănăstirile vechi şi noi din judeţul Bistriţa-Năsăud… fiind scrisă pe baza unei documentări la faţa locului, prin studiul unei bibliografii referitoare la această temă, prin discuţii directe cu stareţii şi preoţii duhovnici ai mănăstirilor…”.
Lucrarea este structurată pe câteva capitole (Argument; Viaţa mănăstirească pe cuprinsul judeţului nostru; Unirea bisericii române cu Biserica Romei; Vechile mănăstiri ale ţinutului Bistriţei şi Năsăudului;: Monahismul la început de mileniu III; Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului; Rebra, o localitate cu tradiţii monahale; Noile vetre monahale din judeţul Bistriţa-Năsăud; Vetre de lumină în întunericul comunist) – textele fiind însoţite de fotografii mai vechi şi mai noi. Pentru a ni le reda în toată splendoarea lor, de multe ori autorul a fost nevoit să urce pe partea opusă a dealurilor vecine cu mănăstirile, bucurându-ne cu imagini de ansamblu inedite, de o frumuseţe aparte.
Capitolul VIII – Noile vetre monahale, cuprinde cele 10 locaşuri sfinte, ridicate după decembrie ’89 „prin eforturile susţinute ale credincioşilor din zonă, sprijiniţi de oamenii cu suflet mare şi însufleţiţi de binecuvântarea înalţilor ierarhi ai Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului…”. Este vorba despre Mănăstirea „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Rebra; Mănăstirea „Sfânta Treime” din Bichigiu; Mănăstirea „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul” Cormaia; „Sfântul ierarh Ilie” din Nuşeni; „Sfântul Evanghelist Luca” din Dobric; „Izvorul Tămăduirii” din Salva; „Schimbarea la Faţă” din Ilva Mare; „Naşterea Maicii Domnului” din Piatra Fântânele; „Sfântul Ierarh Spiridon” din Strâmba şi „Buscatu” de pe Telcişor.
Autorul vine în sprijinul cititorilor, pe ultimele pagini ale cărţii (în total 180 pagini), prin „Informaţii utile despre mănăstiri”, cu un scurt text informativ despre cele zece mănăstiri: viaţa de obşte, hram, acces, stareţ, cazare şi adresă, încheind cu imagini ale mănăstirilor deosebit de pitoreşti.