Ziua Fermierului, la a XIX-a ediţie

Şi în acest an, de Sânziene, 24 iunie 2011, în patru localităţi de pe Văile Şieului şi Budacului – Domneşti, Şieuţ, Jelna şi Orheiu Bistriţei, numeroşi specialişti din judeţ, fermieri, producători agricoli şi procesatori de produse agricole au continuat să se întâlnească într-un cadru organizat, ocazie cu care au schimbat impresii, au mai învăţat ceva în plus, astfel încât preocupările lor profesionale să intre într-o nouă etapă, cea a eficientizării.

Cu toţii doresc ca la mai bine de 20 ani trecuţi de la Revoluţia din decembrie 19989 rezultatul muncii lor să fie altul, deziderat ce urmează să-l atingă chiar în condiţiile în care statul român nu dă semne palpabile de ajutorare a celor ce sunt încă cuprinşi în sfera agriculturii. Aşadar, cu forţe proprii, cu multă muncă, fără promisiuni deşarte al politicienilor, cei cuprinşi în sfera agriculturii sunt dornici să devină mai profitabili, mai utili societăţii contemporane.

Începând din acest an, ZIUA TÂNĂRULUI FERMIER se numeşte ZIUA FERMIERULUI, fiindcă de la data materializării acestei iniţiative a unui redactor de la cotidianul „Răsunetul” au trecut 18 ani, iar fermierii din judeţ au câştigat ceva experienţă, au devenit maturi. În organizarea ziarului „Răsunetul”, prima ediţie a Zilei Tânărului Fermier a avut loc în localitatea Liviu Rebreanu, aparţinătoare de oraşul Năsăud, ocazie cu care s-a constatat că cei peste 250 participanţi au dat dovadă de o extraordinară dorinţă de a învăţa ceva ce înseamnă o agricultură nouă, capitalistă, competitivă, deziderat urmărit în continuare şi pe parcursul următoarelor ediţii ţinute la Lechinţa, Teaca, Beclean, în localităţi de pe Văile Ilvelor sau Bârgăului, iar în acest an la Domneşti, Şieuţ, Jelna şi Orheiu Bistriţei.

Microferma Petruţ, după modelul elveţian

Undeva în câmp, în extravilanul localităţii Domneşti, comuna Mărişelu, pe cea de-a doua terasă a Văii Şieului, în urmă cu câţiva ani, un tânăr, căruia localnicii şi cunoscuţii îi spun doar Petruţ, a hotărât să-şi înfiinţeze o microfermă de animale, în care să lucreze şi soţia, cei doi fii, împreună cu soţiile lor, aşa cum se întâmplă, de sute de ani, în ţări ca Austria sau Elveţia. Şi iată că aşa ceva a prins viaţă în numai 2 ani, că astăzi aici să se poată vedea o construcţie impunătoare, cu toate acareturile necesare, teren agricol, grajd de animale, parc de maşini agricole, spaţii de procesare a laptelui, chiar şi un parc de joacă pentru nepoţi. Şi nu în ultimul rând, un confortabil spaţiu de locuit. Aici, aşa cum a ţinut Petruţ seniori să ne povestească la momentul vizitei în ograda microfermei, totul s-a realizat cu mâinile lor, chiar şi unele din dotările folosite în procesul de procesare a laptelui. Actuala dotare tehnică a microfermei, suprafeţele de teren pe care le deţin cele trei familii Petruţ, enorma muncă a tuturor de aici, de zi şi noapte, de sărbătoare sau zi de lucru, pe ger sau arşiţă, fac ca rezultatul muncii lor să nu fie unul de subzistenţă, ci unul profitabil. Ceea ce se produce aici sub firma Petruţ – caşcaval, telemea, smântână şi multe alte produse naturale din laptele rezultat de la cele cca. 100 capete vaci, sunt deosebit de apreciate de către consumatori din Bistriţa şi alte localităţi din ţară. Vizita noastră în microferma Petruţ, de la Domneşti, nu putea să se încheie mai plăcut decât de a fi martorii naşterii şi botezului a două „fetiţe”, Sânziana 1 şi Sânziana 2.

Iată că şi în judeţul nostru pot apărea şi supravieţui ferme, microferme la fel ca şi în Austria sau Elveţia, în care de sute de ani respectivele afaceri să se transmită de la părinţi la copii, de la părinţi la nepoţi sau strănepoţi. Numai că pentru aceasta trebuie să iubeşti animalele, agricultura în general, să gândeşti optimist, să învingi inerentele greutăţi. Şi nu în ultimul rând să nu-ţi vinzi materiile prime produse în fermă ci să le prelucrezi tu, să le înnobilezi, iar de aici profitul. Aşa cum se întâmplă în microferma Petruţ.

La Şieuţ, gospodari şi români adevăraţi

Unii ne mai aducem aminte cum înainte de ’90, şieuţenii supravieţuiau în CAP-ul lor doar ca urmare a două activităţi: oieritul şi anexele industriale. În rest, vegetalul şi creşterea taurinelor produceau enorme pierderi. Cu toate acestea, locuitorii comunei Şieuţ erau cei mai mândri cetăţeni ai judeţului, iar acest lucru se exterioriza, cum nu se poate mai bine, prin zâmbetul continuu, dar mai ales prin portul popular. Chiar şi regretatul preşedinte al fostului CAP, Titieni, la şedinţele de la judeţ de prezenţa în straie ţărăneşti, spre uimirea şi surprinderea „înţeleptei” conduceri de partid. Cam aşa s-a întâmplat şi cu cei care au dorit ca vineri, 24 iunie 2011, să-şi prezinte portul popular, dar mai ales tradiţionalele produse alimentare, cum ar fi caş de oaie, caş de vacă, caş mixt, telemea, urdă, brânză frământată, ţuică, produse de panificaţie realizate în vatra cuptorului din gospodărie şi multe altele. O adevărată expoziţie – târg, cum mai ales bucureştenii şi-ar dori să vadă măcar într-o duminică în spaţiile de la Muzeul Satului din Bucureşti. Ar avea ce vedea, degusta sau cumpăra de la Creţa Iacob, Horga Ionel, Creţa Nicolae, Creţa Ion, Creţa Dumitru, Oltean Iacob, Dumbrăvan Ioan, Şoimuşan George, Bucilă Mihai, Cotoc Maria, Cojoc Maftei şi mulţi alţii. Şi chiar de la familia primarului Cotoc Marian.

Trei tineri legumicultori, mai mult decât entuziaşti

La doar câţiva metri de fosta Fermă pomicolă „Ciotmonda”, pe şesul din apropiere, în vecinătatea intravilanului localităţii Jelna, tinerii Ovidiu şi Duţu Moldovan, au investit enorm. În construcţii de case de locuit, respectiv, în legumicultură. Şi cum afacerile imobiliare aproape s-au sfârşit odată cu criza, amintiţii tineri au renunţat la a mai construi case, demarând o nouă afacere, cu totul nouă faţă de profesiile lor – cea de producători de legume. Au construit mai multe solarii pe aproape un hectar de teren, pe care, în prezent, le-au cultivat cu tomate şi ardei, în câmp au semănat specii de rădăcinoase, au plantat vinete şi stoloni de căpşuni. Între timp, s-au documentat asupra tehnologiilor de cultură, aplică irigatul prin picurare în solarii, iar în perioada următoare se aşteaptă la o recoltă de peste 80 tone tomate/ha. Dorinţele lor sunt întru-totul îndreptăţite, întrucât la producţii mai mici, imensele cheltuieli nu s-ar amortiza. Ar avea nevoie, în continuare, doar de un singur ajutor din partea autorităţilor bistriţene, şi anume, rezervarea unor spaţii în pieţele Bistriţei, pentru desfacerea produselor lor.

Al treilea tânăr legumicultor de pe Valea Budacului, pe care l-am vizitat, de data aceasta la Orheiul Bistriţei, se numeşte Ilie Dumitru. Inspirat după experienţa spaniolă, şi-a construit un solar de aproape 2.000 mp, în care cultivă tomate şi castraveţi, specii de legume ce, la fel ca şi în cazul fraţilor Moldovan, acum se află în pragul rodirii. Nu ar fi lipsit de interes ca toţi aceşti tineri legumicultori, ca de altfel şi alţii din judeţ, să fie cuprinşi într-un program de specializare, organizat de viitoarea Cameră Agricolă Judeţeană. Program la care să se adauge şi o constantă inspecţie de specialitate a Unităţii fitosanitare, în ceea ce priveşte combaterea bolilor şi dăunătorilor din culturile de legume. În caz contrar, numai entuziasmul celor trei legumicultori nu ajunge.

Vasile Tabără

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]