Ansamblul Datina din Mărişelu acasă la Sângeorzeni

La invitaţia Primăriei din oraşul staţiune Sângeorz-Băi, Ansamblul Datina din Mărişelu sub coordonarea părintelui Aurelian Poptean, a poposit în parcul din centrul oraşului spre a aduce din alte lumi parcă acele refrene de colind ce răsunau odinioară pe uliţele satului transilvănean.
Cu straie demne de remarcat pentru vechimea şi autenticitatea lor, precum şi cu un repertoriu vast de colind au încălzit atmosfera şi sufletele oamenilor ieşiţi în fapt de seară spre a socializa şi a-şi aduce aminte de vremi ce parcă încet dar sigur apun, de care ne va fi tot mai dor în acest modernism exagerat. Auzi colind european, stilizat, armonizat, frumos de altfel dar parcă prea rece, netransmiţând acea bucurie edenică a maşterii din Betleem. Poate de asta zecile de oameni prezenţi au colindat împreună cu cei de la Mărişelu, fiindcă, versuri precum : „Viflaime, Viflaime, Cum de n-ai primit în tine, pe Fecioara Maria, Să nască pe Mesia”, sau” La tătă casa-i lumină, La tăt omu-i masa plină”, interpretate cu mare măiestrie şi talent artistic de părintele Poptean i-au introdus în atmosfera aceea caldă a Crăciunului copilăriei fiecăruia. Că oricine am fi în lume, orice îndeletnicire sau stare socială am avea parcă într-o noapte din an ne e dor de un bordei sărăcăcios, un foc în vatră şi chipuri dragi de sfiţi, de părinţi ce poate astăzi nu mai sunt.
Şi cum stă bine oricărei cete de colindători, la plecarea din casa gazdei să şi mulţumească, aşa au făcut: „Scoală gazdă şi-ţi ia gubu, Desfă la buclan şorubu, Ţâne gazdă masa-ntinsă, Şi lumnina-g jam aprină, Că-i vremea umblatului, Păste vatra satului”. Şi cum am urat aşa au făcut, mulţumind pentru ospitalite gazdei noastre, plece d-lui prof. Florin Hodoroga, căt şi familiei Pop Ioan şi Ioana, care s-au îngrijit ca nici un colindător să neomenit.
Cu promisiunea de a reveni şi la anul ce vine, ceata de colindători a părăsit Sângeorzul, urmând ca de acum şi până atunci să depene din caierul amintirilor firul omeniei, al bucuriei şi al mulţumirii că toate au fost duse la bun sfârşit cu un rost anume: rostul moşilor şi strămoşilor lor.