Conexiuni

Mai întâi, înșir niște nume: Cristina Bob, Tiberiu Bob, Gheorghe Botean, Cornel Cotuțiu, Rodica David, Remus Erșek, Ligia Griga, Kerekes Iolanda, Margareta Mizgan, Ioan Pop, Ioan Șfagău, Zoltan Ildiko.
Aceste nume au câteva componente biografice care îi situează pe același palier existențial. Ordinea ligamentelor nu are importanță.
Aș putea, de pildă, să remarc că cei 12 sunt originari din Beclean (am în vedere, desigur, și cele cinci cartiere din perimetrul orașului).
Sau, să încep prin a remarca faptul că toți sunt pensionari.
A treia distincție ce îi alătură: toți sunt dascăli (profesori, învățători). Atenție! Am scris „sunt”, adică „nu au fost”, căci dascălul „este” dascăl până la capătul vieții. De altfel, toată lumea o știe de ce.
Încă o asemănare: Cei numiți au rămas și după pensionare în locul de baștină, Beclean.
Îi unește, de asemenea, calitatea prestării acestei profesiuni de-a lungul zecilor de ani. Au dovedit-o toți că au săvârșit-o nu ca o slujbă aducătoare de salariu, ci din vocație, din pasiunea de a instrui și educa. Nu degeaba câțiva se simt ofensați pentru postura aceasta de pensionar, nu atât pentru suma dezonorantă pe care o primesc lunar, ci pentru că nu mai sunt la catedră, nu mai pot dialoga, în astfel de ambianță, cu tinerele generații.
Șase sunt licențiați în filologie, doi în educație fizică și sport, unul în muzică, unul în geografie și doi sunt învățători. Precumpănesc, după cum se vede, specialitățile umaniste (deși, care nu e umanistă?). Apropo de asta: Când am făcut liceul, la Beclean, firește, atunci eram doar o clasă. Ei bine, postliceal, majoritatea dintre colegii mei a îmbrățișat profesii în învățământ și sănătate. Să fi avut zona aceasta o mai mare disponibilitate spre astfel de desăvârșiri profesionale ori vor fi fost mai bine plătite… atunci, decât acum? Pardon! Aș vrea să fie doar o întrebare fără răspuns, căci răspunsul e prea lesne și cu tristețe bănuit.