Crimele comunismului scoase la lumină în Polonia

Am avut onoarea să fiu invitat de către I.I.C.C.M.E.R să particip în numele urmașilor rezistenței anticomuniste din România în București  în zilele de 11-12  octombrie la conferința ‘’Crimele comunismului.Între istorie și investigații criminalistice’’. Participarea la această conferință mi-a dat posibilitatea de a-l cunoaște pe domnul profesor Łukasz Kamiński, președintele Institutului Memoriei Naționale din Polonia care mi-a mărturisit câteva lucruri despre acest institut și activitatea lui. 

            Înființat în anul 2000 cu un personal de 2700 de angajați și un buget pe măsura muncii pe care o desfășoară,aceea de a rescrie istoria și de a aduce la lumină crimele comunismului a reușit să exhumeze osemintele a 900 de luptători anticomuniști  pe tot teritoriul Poloniei.Dintre acestea osemintele a 430 de luptători anticomuniști au fost exhumate din terenul ce înconjoară închisoarea din Bialystok, construită de țarul rus în anul1912. Crimele au început în septembrie 1939, când sovieticii au intrat peste graniță și au ocupat estul Poloniei. Cercetătorii institutului au aflat în arhiva armatei și în jurnalul închisorii numele a mai mult de 100 de persoane care au intrat în acest loc al morții (temnița din Bialystok) în această perioadă  și au dispărut, osemintele lor fiind de negăsit în cimitirele din apropiere. Unii au fost funcționari locali, alții soldați sau cei care i-au ajutat. Urmează apoi victimele forțelor de securitate din perioada comunistă postbelică a Poloniei, polonezii ucigând polonezi în numele doctrinei comuniste. Aproximativ 250 de condamnări la moarte au fost înregistrate în această perioadă  și cei mai mulți dintre cei executați de securitate sunt considerați a fi îngropați în terenul ce înconjoară temnița din Bialystok. 

            La mijlocul anilor 1950 uciderea deținuților anticomuniști  s-a mutat în interiorul închisorii la subsolul clădirii administrației penitenciarului pentru a nu distruge grădina centrului de detenție prin înhumarea trupurilor celor împușcați de securitate. În anul 1956, în urma unei schimbări a politicii sovietice crimele s-au oprit.În prezent după exhumarea osemintelor victimelor de la Bialystok specialiștii polonezi au prelevat mostre de material genetic cărora li s-a aplicat testul ADN în urma căruia 66 de persoane au fost identificate în urma comparării cu probele prelevate de la urmașii lor. 

În urma acestor exhumări a luat ființă în Polonia o bază de date națională a victimelor violenței comuniste. Rămășițele pământești ale luptătorilor anticomuniști exhumați au fost încredințate familiilor lor care i-au înmormântat cu ceremonial religios la care au asistat oficialități de rang înalt din conducerea statului polonez. Tot ca o cinstire a memoriei și jertfei lor statul polonez a oferit familiilor luptătorilor rezistenței anticomuniste din Polonia certificate de urmași care atestă suferința lor. 

            Profesorul Łukasz Kamiński de 10 ani investighează crimele comunismului în Polonia. Nu s-a temut ca în baza cercetărilor sale chiar să îl acuze pe Lech Walesa de a fi colaborat cu securitatea în anii 70. Îmi mărturisește că în acești ani a primit amenințări anonime,printre care și cărămizi aruncate în ferestrele casei sale. 

            Chiar și acum,în zilele noastre, există o reticență de a se afla adevărul: "unii oameni încă mai simt că este mai sigur să nu vorbim despre  crimele comunismului.Oamenii sunt îngrijorați cu privire la ceea ce s-ar putea afla  despre propriile lor familii sau vecinii lor.Venind într-un moment în care ideologiile extremiste sunt în creștere în multe locuri din Europa unii se tem ca partidele de extremă dreapta din Polonia să facă uz de deshumările luptătorilor anticomuniști pentru a agita emoțiile naționaliste. Deja, liderii de extremă dreapta vorbesc despre soldații "părăsiți", gherilele anticomuniste, ale căror amintiri spun ei au fost ascunse sub covorul istoriei, în graba Poloniei  de a accede la o viață economică prosperă. Pentru alți polonezi  există tendința de a nu dori să examineze prea îndeaproape ceea ce s-a întâmplat în perioada comunistă. 

            Descoperirile macabre au atras puțină atenție pentru o parte a poporului polonez care nu dorește să afle despre ele, nu îi pasă și dorește doar să le uite. Noi însă le reamintim aceste crime pentru ca astfel de orori să nu se mai întâmple niciodată în comunitățile noastre’’.Leg de cuvintele onorabilului profesor Kamiński și concluzia cu care domnul profesor Radu Preda,președintele I.I.C.C.M.E.R,a încheiat această conferință:aceste locuri ale morții,cum este închisoarea din Bialystok, care vorbesc despre crimele comunismului să fie incluse în patrimoniul U.N.E.S.C.O ca expresie a suferinței poporului pierdut al Poloniei și României care a avut curajul în anii sângeroși ai bolșevismului să dea mărturie pentru adevăr. 

            Nu aș putea încheia această această meditație fără a aduce la lumină figura unuia dintre cei mai mari luptători ai rezistenței anticomuniste poloneze colonelul Łukasz Ciepliński care în anul 1951 cu puțin timp înainte de a fi executat de securitatea comunistă îi scria fiului său Andrei:’’ Vezi, fiule... împreună cu mama ta ne-am rugat mereu pentru ca tu să crești lăudînd pe Hristos, slujindu-ți  țara;am vrut să te ajut cu experiența mea  dar  din păcate  acestea sunt ultimele mele cuvinte pentru tine .În aceste zile voi fi ucis de comuniști pentru că am luptat pentru idealurile mele... mama îți va spune despre viața mea. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că pot muri pentru țara mea,  pentru Dumnezeu și pentru sfânta mea credință’’….

Preot Rus Vasile