A dispărut acoperişul de sticlă al I.Ş.J.

În 2007, după 5 ani de la punerea fundaţiei, inspectorii şcolari se mutau în casă nouă. Una mare şi modernă, deşi încă de la început proiectul era greşit, pentru că la şedinţele cu directorii nu erau parcări. De fapt nici măcar pentru inspectori nu sunt prevăzute numărul necesar de parcări. Europeana clădire care a costat în jur de 20 de miliarde, era una şic, cu tavan din sticlă, pentru ca cei prezenţi la instruiri să poată număra păsările de pe cer. Numai că vara era prea cald, un adevărat cuptor, iar iarna ningea pe lângă grilaje. Aşa se face că pereţii clădirii construită de aceeaşi firmă căreia îi cade zidăria la blocurile ANL Viişoara, se “hâzeau” pe zi ce trecea. Mucegaiul era la el acasă, iar în sala de conferinţe, sus, la mansardă, tencuiala a început să dea semen de oboseală. De ceva timp, s-a hotărât ca sticla din tavan să fie acoperită cu rigips. Nu înseamnă că nu va mai ploua pe la „încheieturi”, dar măcar nu va mai sta soarele în capul celor prezenţi la şedinţe. S-a rezolvat, chiar dacă superficial, o problemă. Mai rămân multe altele: scările care îţi scot sufletul, secretariatul pe un fel de hol, fără geamuri şi aerisire, iarna căldura te sufocă, aşteptarea ca să intri la inspectori în picioare ore întregi lângă uşa de la baie. Toate acestea în vestita clădire europeană.