Domnule EMINESCU,

Împins iarăși de ” DORINTA ”
Îți scriu în versuri o scrisoare,
Mă bucur c-am avut voința
Să nu ajung la „ RENUNȚARE ”.

„RĂSAI ASUPRA MEA” și vină
”LUCEAFĂRUL ”cel românesc,
„ÎNGER DE PAZĂ ” și lumină
Din Universul cel Ceresc.

„PRIN NOPȚI TĂCUTE”-mi ești aproape
Și meditez„ GÂNDIND LA TINE”
„ ȘI DACĂ...”nu închid pleoape,
Afirm „ DEPARTE SUNT DE TINE ”.

„ TRECUT-AU ANII”- n șir ca vântul,
Iar tu-mi aduci neîncetat
„ DIN VALURILE VREMII ” gândul
Pe care eu l-am așteptat.

Ți-am pus la geamul casei mele
Suave ,dalbe flori în glastră
Și le-ngrijesc ținând la ele
Ca la gingașa „ FLOARE ALBASTRĂ ”.

„O, RĂMÂI ” mereu la mine,
„LASĂ-ȚI LUMEA ” ta de sus
Să-ți arăt ce nu e bine
În lumea ce n -a apus.

Cred c-aici nu-i lume nouă,
Cum ai spus-o tu cu har,
E cea împărțită- n două:
„ ÎMPĂRAT ȘI PROLETAR ”.

În frunte este Klaus Johannis
Un sas de-al nostru sibian,
Ce –i are cam pe- aceiași prieteni
Pe care i-a avut ... Traian !

Afacerile-s la frăție
Și se țin toți așa de tare,
C-abia mai poate DNA –ul
Să bage câțiva la ... răcoare !

Bogații nu vor să asculte
„ RUGĂCIUNEA UNUI DAC ”,
Adună-averi multe, prea multe,
Nepăsători la cel sărac.

Român „ PIERDUT ÎN SUFERINȚĂ ”
Drum și-a făcut printre străini,
„ CU SUFLET TRIST ...” și cu speranța
Că viața n-are atâția spini.

„ ÎN ZĂDAR ÎN COLBUL ȘCOLII ...”
Rup copiii încălțări,
Gândul lor le e să plece
Departe spre alte zări.

Ce-au ajuns ” AI NOȘTRI TINERI ”
Vicioșii de- altădată ?
Stâlpi de baruri , cafenele
Și viață dezordonată .( unii dintre ei )

„ DE-ATÂTEA ORI...” eu mi-am dorit
Să trec măcar o dată
„ PE LÂNGĂ PLOPII FĂRĂ SOȚ ”
Să mai găsesc vreo ...cioată !
...
”DE CE NU-MI VII ” ca altădată
„ ÎN FEREASTRA DESPRE MARE ”,
Să-mi aduci și mie- odată
Sufleteasca alinare ?

Cu adânc respect și admirație pentru strălucitorul tău geniu
ȘTEFAN POP