Dumitru Cuc – Dincolo de aurul secundei

Lectura cărții:  DINCOLO  DE  AURUL  SECUNDEI,  scrisă de Dumitru CUC, a fost, pentru mine, un prilej de a lua cunoștință despre un Destin trăit eroic.

Publicată la Editura NICO din Târgu-Mureș, în anul 2023, lucrarea de față cuprinde, pe parcursul a 150 de  pagini, în modul cel mai sintetic posibil, Viața unui om care a practicat și antrenat tineri în  Sportul Luptelor.

Curiozitatea mea a fost permanentă cât timp  am citit acest volum, deoarece nu am știut nimic despre cariera autorului, deși l-am cunoscut personal ca și pe soția sa, Melania CUC, căreia îi citesc  de mulți ani scrierile.

Prefața cărții  este semnată de una dintre fiicele lor, Simona CUC-MCINTYRE, care spune, între altele:

”Dumitru Cuc este tatăl meu, el s-a născut la Calea Mare, județul Bihor, într-un loc binecuvântat de Dumnezeu,   (...)

A venit pe lume într-o zi de mărțișor, pe 17 martie 1928,  fiind cel de al treilea fecior și al patrulea din cei cinci frați ai familiei Parasca și Dumitru Cuc.  Și-a petrecut copilăria într-o lume curată și printre oameni harnici și cu dorința de a-L sluji  cum știau ei mai bine pe Dumnezeu.  Acolo a învățat omenia și hărnicia, fiind implicat, așa cum era obiceiul de când lumea, în rosturile supraviețuirii.   A fost păstor de gâște la nici cinci ani împliniți, apoi păstor de miei, de vite, de cai...  ajutându-și părinții în toate muncile grele, dar frumoase, ale pământului.  Sigur, de acolo și-a început ”antrenamentu”, ca viitor mare sportiv, luându-se  la trântă  dreaptă cu copiii de seama lui, sus la pășune, sau alergând cu ulcioarele după apa de la  Fântâna Rece,  un izvor care nu seacă și nu îngheață niciodată.”

Aflăm, mai departe  despre școlile urmate, dar și despre antrenamente:

”Face primele antrenamente și,  dovedind din start calități deosebite, -forță, rezistență, inteligență și voință, - devine component al echipei de lupte greco-romane, din Reșița.”

Citez acum tot din Prefață cu privire la o perioadă din viața lui Dumitru Cuc trăită pe meleagurile unde s-a născut soția sa, Melania  Cuc:

”Cel care  a scris pagini de aur în sportul luptelor românești tot mai rar poate fi întâlnit în  București.

Preferă să trăiască iarna la Bistrița și vara într-un sat  micuț, pe care îl veți găsi cu greu pe harta României, se numește Archiud.”

Autorul spune spre anii din urmă: 

”Uneori stau și mă gândesc, fac statistici, număr medaliile mele și ale sportivilor pe care i-am susținut, i-am antrenat și i-am condus în timpul meciurilor decisive de la colțul ringului.

Cifre, date, nume, ani... din toate astea se compune viața mea profesională, plus o căruță de emoții și un ritm alert în care a trebuit să învăț,  să învăț, să fiu mereu, așa cum am fost și sportiv, printre cei mai buni, în elita antrenorilor.”  

Mă uit acum la pagina 117 unde este publicat Titlul de antrenor emerit, acordat de Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport, lui Dumitru CUC, pe când avea vârsta de 45 ani!

Acum, când scriu despre cartea sa, DINCOLO  DE  AURUL  SECUNDEI,  Colonelul Dumitru CUC este Plecat în Eternitate, iar trupul său se odihnește în Cimitirul frumoasei localități  Archiud,  din Județul Bistrița-Năsăud. 

Presărată cu frumoase și edificatoare fotografii,   recomand  cu toată inima această Operă din care cu toții avem ce învăța.

Jeniţa  Naidin