Episcopul

Biserica lui,
patru stâlpi înalți, înalți
înfipți în cer.
Altarul – un măr mare și bătrân
și El cocoțat printre ramuri
predicând în Grădina Maicii Domnului.
La vreme de ploaie,
Dumnezeu îi ținea umbrela.
La vreme de frig,
El se strecura în credincioși
ca o căldură reglabilă,
după anotimpuri.
De sub dușumeaua de iarbă
Episcopii martiri
îi dădeau răspunsurile
la Liturghia clorofilei.
Spiritul Sfânt
cobora cu ascensorul
pe o rază de lumină,
își înmuia aripile în potir
și răspândea în jur
miros de veșnicie.
Apoi, Episcopul,
cu brațele ridicate,
săruta aerul plin de răni
de pe crucifix
și se înălța, se înălța
la cer.