Întru cinstirea memoriei Cardinalului Iuliu Hossu

În 1970 tatăl meu îl vizitează pe Cardinalul Iuliu Hossu la Mănăstirea Căldărușani, unde el era stabilit cu domiciliu obligatoriu, sub paza regimului comunist. La despărțire înaltul prelat i-a încredințat următorul îndemn: ,,Du-te și spune preoților și credincioșilor că Biserica Noastră va reînvia. Dumnezeu va ridica piatra de pe mormântul ei”.
De această relatare, mi-am adus aminte în doi septembrie a. c., când am participat la Sângeorz-Băi, la dezvelirea bustului Cardinalului Iuliu Hossu, amplasat în fața bisericii greco-catolice din localitatea pomenită mai sus.
Era oarecum previzibil și firesc să se întâmple așa ceva în parohia protopopului greco-catolic, preotul Nicolae Jarda, părinte cu mult har spiritual, modest, harnic, tolerant, un adevărat urmaș al generațiilor de preoți greco-catolici ai catacombelor comuniste.
,,Are stofă de preot”, ar fi spus tatăl meu, Monseniorul Grigore Zăgrean, despre preotul Nicolae Jarda. Sunt sigur că l-ar fi dorit să fie în preajma lui.
Sfințirea bustului Cardinalului Iuliu Hossu, în prezența PS Florentin Crihălmeanu, Episcop al Eparhiei de Cluj-Gherla, a oficialităților locale, unele și județene, a credincioșilor, a devenit un moment emoționant, amplificat ca trăire și de prezența unui grup de militari de la Bistrița.
Simțeam în spatele meu, invizibilă, prezența tatălui meu și rememoram cinematografic atâtea amintiri în care tata îmi vorbea despre personalitatea Cardinalului Iuliu Hossu. În anii dinaintea evenimentelor din decembrie 1989, tata făcea dese referiri la Cardinalul Iuliu Hossu, regreta moartea lui, asocia speranța relegalizării Bisericii Greco-Catolice de persoana Cardinalului. Lipsa marelui arhiereu, cel care l-a hirotonit ca preot, era pomenită și după 1990. ,,Dacă ar fi trăit Iuliu Hossu probabil că alta ar fi fost situația Bisericii Noastre astăzi”, afirma deseori tata. ,,Cardinalul ar fi știut să se impună în fața neocomuniștilor cuibăriți la putere după 1990”, adăuga el când constata cu amărăciune piedicile care se puneau reînvierii Bisericii Blajului. ,,Știa șapte limbi”, mai completa tata lista argumentelor pro Iuliu Hossu.
Bustul Cardinalului din Sângeorz-Băi este opera și donația sculptorului Vlad Prună. Pe chipul Cardinalului, sculptat de Vlad Prună, se îmbină armonios imaginea Episcopului impetuos, vestind la Alba-Iulia în 1 Decembrie 2018 Unire, vorbind mulțimilor de credincioși, adunați la Nicula, cu suferința martiriului pentru credință, asumat, dar și speranța ieșirii la lumină a Bisericii pentru care s-a jertfit.
Bustul Cardinalului pare să repete celor care vor trece pe lângă el deviza existenței sale: ,,Credința noastră este viața noastră”.