Învăţătoarea Elena Mureşan din Nepos a trecut poarta veşniciei

A căzut o stea! S-a desprins luminos şi totuşi dramatic de pe cerul existenţei noastre, a părăsit colţul nostru de spaţiu şi timp şi a plecat să se alăture celor care, de la o vreme, se duc şi se tot duc pe o cale neînturnată, acolo "unde nu este durere şi nici întristare’’. A plecat spre limanul cel lin şi a luat cu sine toate ipostazele vieţii sale, în care sufletul ei nobil şi generos a ars viu şi neostoit. S-a stins Elena Mureşan din Nepos,  acea "sfielnică, bălaie dăscăliţă’’, cum spune Octavian Goga, care a trudit o viaţă pe altarul şcolii, dăruind înţelepciune şi formând atâtea generaţii de copii, care îi vor păstra o frumoasă şi veşnică amintire. A aprins lumina din lumina ei şi a încălzit sufletele celor însetaţi de cunoaştere, situându-se mereu în linia întâi a misiunii de educaţie.

        Călătoare vremelnică între cele două determinări de timp (naştere şi moarte), Lenuţa Mureşan a fost, mai întâi de toate, soţie, mamă şi bunică. Era plină de iubire şi înţelegere, prietenoasă şi sfătuitoare, avea simţul omeniei şi al respectului, vorba caldă şi binefăcătoare. Curăţenia ei sufletească, generozitatea şi credinţa în Dumnezeu au aşezat-o ca model de viaţă în sânul comunităţii, care i-a acordat respectul cuvenit. A plecat în Împărăţia Cerurilor, lăsând în urmă multe lacrimi şi un mare gol în sufletul familiei sale şi al tuturor celor care au cunoscut-o.

                             Dumnezeu s-o odihnească în pace!