Joc pe Fisculaş

Vilonistul Ioachim Făt, născut într-o familie de slujitori ai bisericii şi lucrători ai pământului din satul Dăneşti. Dragostea pentru muzică este aprofundată Liceului de Artă din Baia Mare pe care îl absolvă în anul 1997, iar câţiva ani mai târziu ajunge absolventul Universităţii de Muzică din Oradea, secţia vioară. La nici şase ani devine elevul lui Victor Negrea şi cântă alături de maestru la nunţile de pe Fisculaş.

Drumul spre o ascensiune muzicală rapidă este deschis. Încă n-a împlinit 14 ani şi cântă pe marile scene din Europa. La festivalul de folclor din Paris va lua un mare premiu. Trei ani mai târziu cucereşte premiul I la Festivalul Maria Tănase de la Craiova.

Crescut într-o zonă folclorică numită Fisculaş, va cunoaşte o interferenţă muzicală din patru zone etnografice distincte: Chioar, Lăpuş, Codru şi Maramureş. Trece cu uşurătate dintr-un registru în altul pentru că şi oamenii locului erau obişnuiţi din timpuri îndepărtate să cânte şi să joace după muzicanţii arvoniţi la nunţi sau la jocul satului din una din ţările amintite. Zona Fisculaşului se naşte prin secolul al XIV-lea, când vreo douăzeci de sate din împrejurimile oraşelor Baia Mare şi Baia Sprie primesc obligaţia să întreţină pe locuitorii acestora cu fân pentru cai şi cu alimente. Din această ladă de zestre , a Fisculaşului, se inspiră şi Ioachim Făt şi ne oferă spre delectarea sufletului albumul “Joc pe Fisculaş.”, apărut sub egida prestigioasei Societăţi de Concerte Bistriţa, manageriată de profesorul Gavril Ţărmure.

“Ioachim Făt mânuieşte cu măiestrie vioara, încercând să ducă fiecare notă muzicală spre perfecţiune. Cântecul plâns pe corzile viorii ne aminteşte de o lume de mult apusă, cântecul acela bătrânesc în care lacrimile ascultătorului se amestecă în tumultul amintirilor. Există în fiecare cântec o patimă de a trăi viaţa pe nerăsuflate, de a trăi viaţa în bucurie ca şi cum fiecare clipă ar putea fi ultima. Ioachim Făt are asul genialităţii în mânecă, cântă cu nonşalanţă pe scenele mari ale lumii ca şi cum ar merge cu ţăranii pe care-i reprezintă la coasă sau la alte munci ale câmpului. Muzica lui vorbeşte în acelaşi timp şi despre o lume încă vie, este muzica prezentă la nunţi - marele eveniment din viaţa omului ce-şi statorniceşte rostul în comunitate. Muzica lui surprinde o imagine idilică a satului, precum în poezia lui Coşbuc, unde feciori şi fete se prind în joc şi dansează până la apusul soarelui fără a pierde energie. Ei renasc cu fiecare dans într-un iureş al horei dusă în frumuseţea ei spre farmecul privitorilor. Cine crede în muzica lui are dreptul de a călători în lume cu legitimaţie de român şi acesta nu e puţin lucru, este ca o sfântă împărtăşanie în marea poluare fonică ce de mult nu ne mai spune nimic. Este aici sărbătoarea nunţii în care mireasa îşi ia cununa de flori de pe frunte şi o aruncă spre alte fete cu mâinile tremurânde şi cu lacrima despărţirii în ochi.

Muzica lui este sufletul unui sat ideal în care a dispărut invidia şi răutatea, iar oamenii se îmbrăţişează prin dans. Acesta este Ioachim Făt într-o etapă a desăvârşirii sale muzicale. Peste ani, spusele mele vor confirma arta violonistului şi virtuozitatea unui artist de mare valoare interpretativă”, spune în prefaţă celebrul Nicoară Mihali. Albumul „Joc pe Fisculaş” conţine 18 piese, interpretate de Ioachim Făt, Grigore Chira, Bora Dezideriu şi Ioan Pop. Un şirag de perle strămoşeşti.