Langa, Manga, Tonea, Sasu și Petringel - în poartă

Pe la mijlocul deceniului 7 al secolului trecut, existau în județul Bistrița-Năsăud două licee agricole: unul, cu o veche tradiție în domeniu, la Bistrița, păstorit de experimentatul și omul de o rară generozitate și noblețe sufletească, profesor inginer Alexandru Petringel, iar celălalt liceu, abia înființat, la Beclean, ale cărui destine mi-au fost încredințate încă din start. Două licee agricole cu dublă subordonare, țin să precizez: Inspectoratul Școlar Județean și Ministerul Agriculturii. Slugă la doi stăpâni, ca să mai și glumim un pic.
Alexandru Petringel, directorul Liceului Agricol Bistrița, era absolvent al Liceului – faimosul liceu bistrițean de ieri și de azi – "Liviu Rebreanu", iar eu, trecut prin furcile caudine ale unui alt liceu de înalt prestigiu, "Mihai Viteazul" (fost "Regele Ferdinand") din Turda.. El, ca licean, se putea lăuda și cu faptul că a făcut parte din redutabila echipă de fotbal care ajunsese în scurtă vreme de neînvins în competițiile sportive școlare din fosta regiune Cluj. Și nu numai. De fiecare dată când venea vorba despre această invincibilă formație, îi făcea plăcere să pomenească și numele celor 11jucători de bază, atât de mult i-a pomenit, încât am ajuns și eu să-i țin minte. Astăzi, însă, după aproape 50 de ani, îmi mai amintesc doar de cei menționați în titlul acestui articol: Langa, Manga, Tonea, Sasu și Patringel, portarul. Doar pe doi dintre aceștia mi-a fost dat să-i cunosc "în carne și oase", cum se zice. Și despre ei va fi vorba până la sfârșitul acestor rânduri.
Dar înainte de a-l cunoaște pe mai vârsticul meu coleg de breaslă, cu care m-am împrietenit încă de la prima "înfățișare", ca să zic așa, cu vreo 20 de ani înainte, s-a întâmplat să mă întâlnesc la poarta liceului turdean cu unul dintre colegii săi de clasă și de echipă: Vasile Langa. Amândoi intram în același an, pentru prima oară, pe porțile Liceului "Mihai Viteazul" din Turda. Vasile Langa, ca profesor de limba și literatua română, eu, ca elev.
Era, Vasile Langa, un bărbat înalt, frumos și distins, care te cucerea din primul moment. Apropiat și distant în egală măsură. Sobru și deschis spre umor. Nu exuberant, ci cu acea finețe moștenită din noblețea țăranului ardelean de prin părțile Bistriței, unde își avea obârșia (Sărata). Era un temperament tumultos sub aparența unei structuri liniștite. Iradia energie pozitivă, reconfortantă, atât de la catedră, cât și pe terenul de sport, căci nu renunțase la prima lui dragoste: fotbalul. Juca fotbal cu noi, elevii, mai ales sâmbăta după masă și duminica, ceasuri întregi, dar avea grijă ca în timpul liber să ne îndrume pașii și spre bibliotecă, spre teatrul și cinematografele din oraș.
Era, ca să scurtăm povestea, copia fidelă a colegului său de clasă și coechipier Alexandru Petringel (Dandy pentru prieteni). Două personalități marcante, doi dascăli eminenți, doi prieteni de neuitat. Ei au plecat, cam în pripă și pe neanunțate, printre stele, lăsând în urma lor o amintire caldă și luminoasă. Pentru toți cei care i-au cunoscut și prețuit. Și nu sunt puțini aceștia, vă asigur.