Mamǎ dragǎ…

Dacǎ ar avea fereastrǎ

Deluşorul plin de cruci,

Aş deschide-o-n toatǎ ziua

Ca s-o vǎd pe mama noastrǎ,

Pe sub rǎdǎcini de nuci

Cǎci mie dor…

Chip venit din vremi trecute,

Veştejit de ploi şi vânturi,

S-apleca uşor pe-un umǎr

Peste-un gǎrduleţ de scânduri

Sǎ ne-audǎ, sǎ ne vadǎ

S-o vedem…

Glas duios ca cel de îngeri

Mângâia doina bǎtrânǎ

Când cânta sǎraca mama,

Adunând durerea lumii

Sub cǎmaşǎ-n partea stângǎ

La loc drag…

Ce folos de minte ‘naltǎ

De n-o ai atunci când trebe’…!

Aş dǎrâma tot gardul,

Din ocol aş face-o tindǎ,

S-o aud, s-o vǎd pe mama

Cum mǎ petrecea din prag (zicând):

“Sǎ mergi drept şi sǎ ai grijǎ – dragu’ mamei!”

Sfântǎ, grea, dulce poruncǎ…

Chip de zânǎ,

Glas de înger,

Mers şoptit şi mâini de aur,

Frunte ‘naltǎ – cuib de gânduri,

Doi ochi mari – douǎ ferestre

Si sub ei mǎrgǎritare

Rânduri…rânduri

Mamǎ dragǎ…

prof. de muzicǎ Ioan Pop