Mike Carroll, o excursie în lumea fotografiei

Mike Carroll este un celebru fotograf liber-profesionist din Statele Unite ale Americii. Are acea simplitate, caracteristică doar oamenilor pe care cu greu îi mai întâlnim azi. Un om obişnuit, care a avut şansa să facă bine şi l-a făcut.

În primăvara anului 1990, în ziarul Boston Globe, a apărut un documentar însoţit de imagini, realizate de fotograful Michael Carroll şi doctorul Bill Griffo de la spitalul din New York, Centrul Medical Cornell. Cei doi au prezentat situaţia grea în care se găseau copiii orfani din România după Revoluţia din 1989 şi, de asemenea, starea în care se găseau la vremea respectivă secţiile de pediatrie, ce se confruntau cu o epidemie de SIDA. În urma răspunsurilor copleşitoare din partea publicului şi în urma citirii articolului din presă, un grup de oameni din New England au pus bazele organizaţiei Romanian Children’s Relief (RCR), o organizaţie non-profit, neguvernamentală şi cu baza în Statele Unite ale Americii.

În anul 1998, RCR a înfiinţat Fundaţia Inocenţi, o organizaţie înregistrată legal în România. Astăzi, un număr de peste 20 de angajaţi profesionişti români lucrează la RCR - Fundaţia Inocenţi, în spitale, orfelinate, în programul adresat asistenţilor maternali şi în familii biologice.

Mike Carroll, alături de alţi americani şi români, face parte din Consiliul Director al RCR şi lucrează ca voluntar.

De-a lungul anilor, RCR - Fundaţia Inocenţi a investit peste două milioane de dolari în proprii specialişti, în servicii de sprijin al sistemului de asistenţă maternală, în transporturi cu ajutoare, în programe de schimb cultural şi educaţional şi în multe alte demersuri.

„Când creezi o fotografie, să faci din acea poză ceva cât mai apropiat de viziunea ta”

În Statele Unite, Mike Carroll este un fotograf independent, care colaborează cu mai multe publicaţii de succes. La întrebarea ce înseamnă să fii un bun fotograf, Mike a zâmbit uşor şi ne-a spus: „E o întrebare grea! Sunt două moduri diferite de a lucra. În reportaj, trebuie să vezi momentul şi apoi să prinzi acest moment. Dacă acţiunea se întâmplă prea departe sau unghiul nu este bun, pierzi momentul. Când creezi o fotografie, trebuie să fii atent la unghiuri şi să faci din acea poză ceva cât mai aproape de viziunea ta. În ambele cazuri, trebuie să existe viziune. Din acea viziune se naşte fotografia”.

Am discutat cu Mike Carroll şi despre fotogenie. Cu studii de specialiate în spate, Mike ne-a spus că, în momentul potrivit şi în lumina potrivită, fiecare om e fotogenic, pentru că oamenii în sine sunt, pentru el, importanţi în fotografie. „Fie că sunt sau nu drăguţi sau înalţi, eu fotografiez ceea ce este omul. Pentru modele, e important să fie fotogenice. Unii oameni, care nu sunt drăguţi, sunt cei mai fotogenici în faţa camerei, pentru că exprimă un fel de senzualitate sau au carismă. Nu contează cum arată, ci cum sunt proiectaţi pe film”, a spus celebrul fotograf.

Cu toate că a făcut sute de fotografii la cele trei ediţii ale Olimpiadei Inocenţilor, Mike ne-a spus că încă nu a reuşit să-şi formeze o anume imagine: „Unul dintre lucrurile care se întâmplă la genul acesta de evenimente este că nu-ţi aminteşti prea multe, deoarece reacţionezi la următoarea imagine pe care o vezi. Dar am făcut o poză unui băiat cu sindromul Down, primind o medalie... El a însumat, oricum, ceea ce înseamnă acest eveniment. În timpul ce făceam poze, au mai venit doi copii, care nu sufereau de acest sindrom, şi l-au îmbrăţişat. Asta cred că este imaginea cu care am rămas”.

I-ar face plăcere să vină la un training de fotografie aici, în România, chiar în Bistriţa, deoarece a şi predat arta fotografică: „Eu am avut această viziune din care se naşte fotografia, chiar înainte de a mă apuca de studiile de specialitate. Ştiam să creez o imagine, deoarece a fost unul din lucrurile care a venit natural. Asta a simplificat lucrurile pentru mine. Nu a trebuit să învăţ. Câteodată, însă, trebuie să înveţi şi se întâmplă ca persoana care învaţă să fie mai bună decât persoana care face lucrurile uşor, natural. Educaţia e importantă. Eu învăţ mai multe lucrând cu Gigi şi Don (n.r. Gheorghe Cherecheşiu şi Don Hahn), încerc să văd abordarea diferită a aceleiaşi imagini, încerc să nu devin fad şi să mă cramponez în producerea infinită a aceleiaşi imagini”.

„Jurnalistul, o persoană care este capabilă să spună povestea realităţii”

Mike Carroll este un om simplu şi, ca toţi oamenii simpli, este un om viu, de un mare echilibru interior. S-a specializat în fotografie doar pe la vârsta de 30 de ani. Până atunci a făcut multe lucruri. A studiat istoria şi literatura engleză, a scris şi mai scrie. Ne spune că are gândirea unui editor, deoarece, pentru el, povestea este cea mai importantă. Lucrează foarte bine cu ziariştii din State, deoarece gândeşte ca şi ei: „Pentru mine, jurnalistul e o persoană care este capabilă să spună povestea realităţii şi să plaseze realitatea în momentul în care se află acolo, fără să o judece înainte. Un jurnalist bun aude o poveste, o vede, apoi scrie exact despre acea poveste. Povestea se poate schimba. Dacă înainte, în România, mă ocupam mai mult de acte caritabile, acum sunt din nou jurnalist, deoarece scriu despre o şcoală din România, pe care am vizitat-o, şi sper să public articolul într-o revistă americană”.

Cum vede Mike Carrol, libertatea presei? „Pentru mine, libertatea presei are o definiţie foarte simplă: libertatea de a spune o poveste, oricare ar fi ea, dar trebuie să spui adevărul din acea poveste”, spune el. Pentru Mike, sinceritatea a devenit o obsesie sau o manie din momentul în care a început să fie o persoană publică. Îi place afirmaţia lui Camus: „libertatea este dreptul de a nu minţi”.

„Legătura dintre oameni este cea mai mare bucurie pentru mine”

Mike Carroll este o persoană care trăieşte viaţa din plin şi firesc. O trăieşte astfel, pentru că este în ea. Bucuria trăirii în simplitate poate fi înţeleasă şi din lucrurile fireşti pe care le face Mike Carroll: „Cele mai mari bucurii sunt zâmbetele de pe feţele copiilor, lucrul cu echipa care a dus la acest eveniment, să cunosc oameni care nu-mi vorbesc limba şi, totuşi, se creează legături între noi. Legătura dintre oameni este, cred, cea mai mare bucurie şi asta se extinde asupra familiei, deoarece ei îţi sunt cei mai apropiaţi oameni. Îmi place să conduc şi să opresc maşina, să vorbesc cu cineva pe care nu-l cunosc, despre ceva ce nu am habar. În România, poţi face acest lucru, mai ales la ţară, deoarece oamenii te primesc în case şi sunt minunaţi”.

„România este o ţară care încă se regăseşte”

Mike Carroll este tipul de american, care oricând ar putea combate corul celor care demitizează America. Pe de altă parte, nici nu se dă în vânt după tot ce e american. Cum se vede România prin ochii unui american? „Sincer, văd în România o ţară care încă se regăseşte, încă nu este pregătită să se numească o ţară a celor de primă-mână. Păstrează multe dintre lucrurile istorice, cum ar fi clădirile vechi. Însă, în toată ţara, se mai simt moştenirile regimului totalitar, încă mai încercaţi să scăpaţi de el. Nu te poţi trezi într-o dimineaţă şi totul să fi trecut. Cred că este nevoie de trei generaţii, pentru ca ţara să se schimbe. Am avut o experienţă interesantă, când am discutat cu nişte tineri români, care nu ştiau mare lucru despre anii ‘90, ani în care a luat naştere ţara voastră de acum. Când le-am arătat pozele mele de atunci, au fost uimiţi, deşi au fost copii în acele vremuri, dar nu cunoşteau povestea. Numai atunci când o ţară se pune de acord cu eşecurile sale devine o ţară nouă. La fel cum se întâmplă cu America, acum. Trebuie să ne recunoaştem eşecurile şi greşelile în lume şi asta se va întâmpla în vreo 20 de ani, cred”, este de părere Mike.

Mike Carroll rămâne acea persoană care poate fi inclusă în categoria oamenilor „mari”. E un om care nu îţi taie ambiţia şi o persoană care te poate face să devii şi tu „mare.”

Ediţia a IV-a a Olimpiadei Inocenţilor s-a amânat din cauza ploii pentru săptămâna viitoare.