Întâlnire de suflet după 50 de ani de la terminarea liceului din Năsăud

Ziua de 4 iunie 2022 a fost marcată de bucuria unei întâlniri simbolice pentru foştii elevi ai Liceului nr. 2 din Năsăud, promoţia 1971/1972, care după 50 de ani de la terminarea şcolii s-au aşezat din nou în băncile cu vechi şi frumoase amintiri. Sub chipul de oameni maturi, de ingineri, profesori, ofiţeri sau alte profesiuni, pentru care s-au pregătit şi pe care le-au dus la îndeplinire cu responsabilitate şi trudă, toţi au trăit emoţiile reîntâlnirii. Chiar dacă timpul le-a sculptat ceva modificări în fizionomiile adolescentine de odiniară, fiecare dintre ei a rămas cu un semn al particularităţii sale, uşor de recunoscut.
După îmbrăţişările calde din faţa actualei clădiri a Gimnaziului ,,Mihai Eminescu’’din localitate şi a înregistrării momentului în memoria aparatului de fotografiat, foştii elevi ai claselor a XII-a A şi B au intrat în sala de clasă pentru a răspunde la apelul coordonat de profesoara de matematică, Ana Vaida, care i-a înlocuit pe diriginţii lor, Vasile Viman şi Eva Ţîrlescu , trecuţi prea devreme în lumea umbrelor.
Din cei 72 de absolvenţi ai acestei promoţii, la întâlnire au fost prezenţi 26, Elena Nistor a venit în mod special din Spania. Unii n-au putut onora această chemare din anumite motive, iar 10 au trecut poarta veşniciei. De data aceasta, foştii elevi au avut de tratat un singur subiect, viaţa, subiect care a permis tuturor celor prezenţi să-şi comunice date personale despre ei şi familiile lor. Emoţionante au fost versurile culese de colegul lor Ovidiu Micu, pe care nicio altă evocare a realităţii n-ar putea s-o facă mai bine :
… ,,La-ntâlnirea cu colegii, să ne ţinem iar de glume !/Am fost prieteni buni în şcoală şi aşa am rămas mereu,/ Dorul de-a-i vedea la faţă ne apasă tot mai greu./ Pupături, strângeri de mână, glume, vorbe amicale,/ Amintiri din tinereţe, când în jeb n-aveam parale,/ Dar aveam o calitate : eram veseli, geniali,/ Hotărâţi şi noi s-ajungem… ingineri sau cărturari./ Ne uităm unii la alţii, ne-ntrebăm chiar cu mirare :/ Cum a fost, măicuţă, oare, o atare transformare ? Am plecat toţi de la clasă, tineri, veseli şi frumoşi/ Şi ne-ntoarcem în postura de bătrâni, cărunţi, cheloşi./ După ani de trudă multă, am ajuns cum ne e scris,/ Să acumulăm, fireşte, bogăţii de nedescris :/ Pe la tâmple-avem argintul, aurul pus de dentist/ Plumb atârnă la picioare, pietre scumpe-ncolecist…/ La Snagov nu avem vile, nu avem nici şase case,/ N-am făcut nimic pe pile, precum Klaus sau Năstase,/ N-am avut şi n-avem firme intrate în insolvenţă,/ Însă mergem înainte, nu ne dăm de loc bătuţi,/ Căci avem umor şi farmec, chiar şi oarece bănuţi./ Şi acum, la vârsta aceasta, ne mai ţinem de femei,/ Să ne-ajute –a trece strada sau să nu cădem pe-alei’’.
Ora de dirigenţie s-a încheiat cu mulţumirile aduse organizatorilor: Nicolae Pop, Ovidiu Alexandru Micu şi doamnei profesoare Ana Vaida. Apoi, grupul s-a deplasat la biserica de lângă clădirea şcolii, unde a avut loc o slujbă de pomenire a profesorilor şi foştilor colegi care s-au stins din viaţă.
Festivitatea propriu-zisă de aducere aminte şi evocare a celor patru ani petrecuţi împreună ca elevi şi a celor cinci decenii care au trecut de la absolvire s-a desfăşurat la Restaurantul ,,Casa Albă’’ din Năsăud, într-o ambianţă plăcută şi de aleasă sărbătoare, unde s-a continuat depănarea amintirilor şi impresiilor din perioada liceului.
Mircea Daroşi