Un punct turistic dat uitării – Băile saline de la Nepos

Despre existența acestor băi vorbesc astăzi doar documentele de arhivă. Ele atestă că  au aparținut comunei Slătinița, dar după procesul teritorial multisecular dintre cele două localități vecine, încheiat la sfârșitul celui de-al II-lea război mondial, neposenii au primit câștig de cauză, pentru a-și extinde hotarul până aproape de Dealul Pinticului, cuprinzând versantul nord-estic, înspre Nepos, de unde pornea ,,Pârâul Slatinii” cu izvoarele de apă sărată și nămol sărat, după cum menționează cercetătorul german Fichtel, în 1780. Meritul amenajării acestor băi l-au avut sașii din Pintic.

În 1905, ei înființează  ,,Societatea Băilor  saline din Pintic”,  care se ocupă de amenajarea a două bazine din beton, un bazin de lemn, cu nămol, cabine pentru băi calde, construiesc o clădire din piatră și lemn, în stilul celor din stațiunile balneoclimaterice ale Europei interbelice, în care era un restaurant și săli pentru jocuri, așa  cum arată fotografiile alăturate. Societatea emite și vinde acțiuni prin care să creeze posibilitatea dezvoltării acestor băi.

În 1971, regretatul biolog Klaus Reschner ajunge în posesia unui asemenea document, purtând data de 1 mai 1905, care certifică utilizarea apelor sărate de la Slătinița în cură externă. Până la primul război mondial aceste amenajări permiteau tratamente cu apă sărată, rece și caldă, având reale calități terapeutice, fiind frecventate de mulți oameni care veneau aici să-și trateze diferite afecțiuni reumatice. În timpul războiului, băile au fost abandonate, iar după acest eveniment au rămas în paragină până în zilele noastre, timp în care, alunecările de teren au acoperit și distrus, alături de vegetație, ceea ce nu au distrus oamenii.

Deși administrația locală a comunei Feldru, în a cărei componență se află satul Nepos, intenționa să  reamenajeze cândva băile, dar n-au existat niciodată asemenea fonduri, iar unul dintre preoții satului își propunea să înființeze în apropiere o mănăstire, ceea ce nu s-a întâmplat. ,,Potrivit strategiei  de dezvoltare locală în perioada 2010-2030, Primăria din Bistrița și-a propus să dezvolte infrastructura turistică, utilizînd resursele naturale de apă sărată...  Aici urma să fie amenajat până în 2018 un lac de agrement și utilități de cazare, iar într-o perspectivă ceva mai îndepărtată, baze de tratament cu ape sărate ( cf. Timp Online, 26 febr.2013 ).

O propunere asemănătoare vine și din partea doamnei Doris Rai, candidată independentă la Primăria din Bistrița în anul 2020. (cf. Bistrițeanul, 19 sept.2020 ). Dar toate acestea au rămas până acum numai proiecte și promisiuni electorale. Pădurea a invadat zona, bazinele și fundațiile clădirilor sunt acoperite cu pământ și tufișuri,  arborii plantați în jur (molizi, pini, tei etc ) ce încadrau pavilionul, au dispărut de multă vreme. Un izvor sărat aflat la marginea pârâului Slatinii curge încă anevoios, iar apa lui este folosită de sătenii din Nepos și din împrejurimi pentru conservarea cărnii. Eu cred că reconstrucția  acestui obiectiv ar fi un mare câștig pentru turismul bistrițean și ar deveni o adevărată oază de sănătate pentru toată lumea.

Priviți imaginile și admirați ceea ce a fost cândva aici !

    Mircea Daroși