Teodora Bob, plânsă de comunitatea beclenară, condusă pe ultimul drum de Mitropolitul Andrei

Tragediile se întâmplă, din păcate , lângă noi, fără ca nimic să prevadă acest lucru. Când ziua de duminică era pe sfârșite a părăsit această lume a noastră, mult prea devreme, la numai 40 de ani,  Teodora Bob, mama copiilor Vlad, student anul l, Viorel, cls. a Vlll-a și Codruța, cls. a Vlll-a. Vestea s-a răspândit  din casă-n casă, de la om la om și orașul, din nou, s-a întristat.

Cu 8 ani în urmă murise Flaviu, soțul Teodorei și tatăl copiilor. Au rămas, din familia apropiată, doar unchiul Mihai și bunicul Vasile. Și a fost ziua înmormântării. Sub un soare care ardea fără milă oamenii, plini de compasiune, unul câte unul sau in grup, s-au adunat în cimitir, pe platoul situat la capătul mormintelor. Părintele Mitropolit Andrei ne-a vorbit despre femeia creștină ca  mamă și bunică a căror existență este vitală în creșterea copiilor, despre incapacitatea propriilor noastre cuvinte de-a exprima o mare durere, despre faptul că "podoabele care ne îmbracă pe exterior nu sunt atât de importante că viața interioară a omului, felul cum el gândește, simte și se exprimă în comunicarea cu semenii săi. Primarul așezării, dl. Nicolae Moldovan, s-a alăturat suferinței comune, cum face, de obicei, atunci când un necaz atât de mare lovește cetățeni ai orașului nostru. Protopopul de Beclean, părintele Cristian Dragoș, a fost, de la bun început, aproape de cei trei copii  Bob, rămași acum în grija Bunului Dumnezeu. Atunci când amintește de "părinți de copii" , Părintele  Mitropolit Andrei citează din  poezia "Rugă pentru părinți" semnată de Andrei  Păunescu: "Enigmatici și cuminți / Terminându-și rostul lor, / Lângă noi se sting și mor ,/ Dragii noștri ,dragi părinți." Să încercăm ca, pe mai departe noi toți, dragi cititori, să nu-i uităm pe Vlad, Viorel și Codruța și să-i înconjurăm cu gândurile și faptele noastre bune.  

Flavia  Monica  Poenar