Trecute vieți …

   „Ceea ce faci pentru tine, piere odată cu tine, ceea ce faci pentru alții, aceea rămâne”. Și poate mai rămâne o  „caracterizare” făcută de cei apropiați, de prieteni, ziariști, etc.

   Iată  câteva exemple   …

1. Ion  Andreescu (1850-1882)   …   „Nimeni nu a redat ca el realitatea peisajului românesc. Nimeni nu a înfipt ca el penelul în brazdă, nimeni nu a pătruns ca el tainele naturii cu podoabele ei dinafară și secretele dinăuntru. Nimeni nu a redat ca el hrana și fecundația, vegetația grasă, belșugul, puterea și structura arborilor. Andreescu ține de natură, după cum e legat țăranul de glie și, pe acest ogor al naturii, el a arat adânc și ne-a dat forme închegate și nobile armonii, divina realitate a lucrurilor”.
2. Vasile  Pârvan (1882-1927)   …   „Bun, glumeț, prietenos, îndepărtând el însuși distanțele ca să se apropie de tine îndată ce te cunoștea și știa că-ți poate întinde mâna cu încredere   …  știa să fie un mare prieten. Respectând opinia fiecăruia, chiar și a celui mai umil, necăutând să-și impună părerea lui, nevrând să creeze papagali științifici, străduindu-se, dimpotrivă să dezvolte personalitatea oricui, dându-le tuturor mijloacele de a se manifesta în voie   …   era sprijinul cel mai de preț al tinerei generații. Când Nicolae  Iorga și-a dat demisia din Academie, Vasile Pârvan care era secretar general, a replicat savantului   …   Nu se poate demisiona din nemurire, și astfel Iorga și-a reluat locul. La moartea sa, zeii l-au primit cu bucurie, era o veche cunoștință a lor”.
3. Iuliu  Moisil (1859-1947)   …   „Înzestrat cu cunoștințe multiple, iubitor al trecutului din care învia fapte și oameni spre a lumina cu figura lor prezentul și viitorul, neobosit cercetător și rob al scrisului, a adăugat noi domenii tezaurului național din care cercetătorii vor avea ce să extragă multă vreme. Viața și opera sa au depășit granițele Țării Năsăudului, prinzând rădăcini adânci în țara întregului neam românesc, alături de ceilalți mari luminători   G. Coșbuc, L. Rebreanu, A.Mureșanu, desprinși din această zonă”.
4. Elena  Văcărescu (1868-1947)   …   „Prin întreaga ei activitate a adus uriașe servicii țării. Ca poetă, a contribuit cu mult la cunoașterea României peste hotare. La Liga Națiunilor și în toate forurile unde a fost chemată să colaboreze a adus odată cu marele prestigiu cucerit o permanentă și caldă iubire de patrie. În lungul șir de ani cât a locuit la Paris a înfățișat neîntrerupt și a susținut cu dârzenie și abilitate cauza românească. Țara îi va purta o bună amintire și o neștearsă recunoștință”.
5. Emil  Racoviță (1868-1947)   …   „Un mare om de știință și un ilustru explorator care a făcut fală numelui de român   …   În zbuciumul actual, când atâtea griji și preocupări absorb atenția tuturor, Racoviță e aproape necunoscut,   Amintirea lui trebuie să fie păstrată. Gloria, spunea melancolic Mallarme,    …   e soarele morților”.

      Și vorba ecleziastului, „Morții care au murit mai înainte, sunt poate mai fericiți decât cei vii care sunt încă în viață”.

                             Prof.  Rus  Augustin