„Big John nu plăteşte”

Michel era şofer pe un autobuz în Carolina şi cred că mai e şi acum. Punctual, harnic, umblă cu autobuzul pe o rută ca toate rutele, între două oraşe. Într-o zi, cu multă plictiseală, câte un pasager urcând şi altul coborând, Michel are o surpriză. Un individ masiv, bătând spre suta cincizeci de kilograme şi cam de vreun metru nouăzeci, se urcă agale şi uriaş în autobuz, zicând şoferului:

-Big John(Marele John) nu plăteşte! şi se aşează domol pe unul din scaune.

Cei câţiva pasageri din autobuz zâmbesc. Şoferul se simte încurcat. L-ar lua bucuros de guler, dar cum să te pui tu, tânăr, subţirel, cu asemenea matahală? Treacă, naibii!

A doua zi iar. Se vede că noul pasager va fi unul permanent de acum, el şi obiceiul lui de a nu plăti. A treia zi, Big John repetă figura. Michel clocoteşte de furie, dar ce să facă? Mai trec zile, o săptămână şi tot aşa, „Big John nu plăteşte”, fiindcă e mare şi gras. Mai deranjant e că unii pasageri râd. Ce să facă? E vară, trebuie să-şi ia concediul. S-a hotărât. Va urma nişte cursuri de karate şi judo, fiindcă orice se învaţă. Când se reîntoarce la serviciul lui de şofer ştie multe: cum să parezi orice lovitură, cum să ataci, cum să dai o replică pe măsură.

Chiar în prima dimineaţă după concediu , Big John(Marele John) urcă şi zâmbitor,îl anunţă:

-Big John nu plăteşte.

Michel îşi suflecă mânecile plin de încredere şi curaj şi îl ia la rost:

-Da’ să-mi spui, mă umflatule Big John, pentru ce tu nu plăteşti cum fac toţi? Ia zi!

Uriaşul, calm şi zâmbitor ca totdeauna, duce mâna la buzunarul cămăşii, scoţând ceva:

-Big John nu plăteşte fiindcă are abonament.