Antologie SSBN: Gavril Moldovan

Trup

Mâna mea ivită dintr-o vale
ochiul – un meteorit topit
căzut pe pământ în timpul genezei
(de aceea poate nici n-a prea sclipit)
s-au întâlnit la întâmplare constituind un trup
la uşa căruia bat de la-nceput

dacă n-aş avea încuviinţarea-i
dacă albul zilei nu m-ar răstigni
pe potirul unei flori de lacrimi
tot mereu în el aş poposi

în membrana caldă de visare
în conturul carnivor adânc
tot mai cred în chinul ce-l adăposteşte
care poate da luminii gând

plouă doamne în desaga nopţii
frate sunt cu nemurirea ta
codri de materie frământă
raza de pământ din stea
ocoleşte trupul şi vioara
nu-ţi sunt toate libere de zel
am venit ca să ascund păcate
n-am venit ca să mă plâng de el.