Nu vă mai sărutaţi! Sărutul interzis în Argentina…

Am trăit s-o vedem şi pe asta. Intr-o vreme, de frica bacilului Koch (care inducea tuberculoza), oamenii se temeau să se apropie unul de altul, iar Topârceanu versifca glumind-recomandând ca îndată după sărut, persoanele să-şi dezinfecteze gura. Oricât s-au străduit unii să schimbe numele aşa-zisei gripe ce ne bântuie, tot numele de “porcină” i-a rămas. Ea “râmă” prin toată lumea. Cifrele bat milionul şi peste, încât Organizaţia Mondială a Sănătăţii are dificultăţi cu numărătoarea. Mergi în străinătate şi în loc de bunătăţi, aduci un virus. Hai cu tine-n carantină îndată ce ai strănutat. După vreo zi-două afli că eşti…răcit. Cazurile din România sunt de peste cincizeci, dar Argentina este ţara cea mai lovită din continentul sud-american: 70 de morţi şi peste 100.000 de infectaţi.

Guvernul din ţara pampasurilor nu putea sta cu mâinile încrucişate într-o ţară de oameni foarte afectuoşi (pupăcioşi), fiindcă de bucurie că s-au întâlnit pe stradă, chiar bărbaţii se sărută (obraz la obraz). Dacă-n Iran s-au interzis orice grupuri mai mari de două persoane, ca să nu se facă manifestaţii contra furăciunii alegerilor (fiindcă nu contează cine votează, cu cine votează, ci contează cine numără voturile) , în “Arhentina” s-au interzis adunările masive la cinematografe, discoteci şi chiar şi în biserici, de frica invizibilului şi mortalului virus A(H1N1).

Şi încă… s-a interzis sărutul pe stradă. Acu, la domiciliu sau în domiciliu nu există atâta forţă publică să verifice dacă oamenii se sărută sau nu, dar pe stradă, legea-i lege. Uite o ocupaţie în plus pentru forţa publică. Deschise au rămas numai stadioanele, dar şi acolo, spectatorii sunt despărţiţi unul de celălalt prin câte un scaun liber. Se reduce substanţial încasările, dar…ce nu face frica?! Aşadar, vremuri grele pentru cei care nu aveau nicio reticenţă să-şi dea drunul năvalnicei pasiuni pe stradă. Toate acestea, deşi se zice că dragostea e ca o boală ce te cuprinde şi începe să comande comportamentului. Interzicerea sărutului ar putea fi o lovitură mortală dată virusului A9H1N1)? Parcă n-aş crede! Porcina asta pare că se propagă şi prin aer.

În cea mai mare dificutate sunt producătorii de telenovele, unde sărutul este sarea şi grătarul filmului. Nici nu cred să existe vreo telenovelă lipsită de săruturi. Acolo, ştiţi preabine, oaenii par sătrăiască pe o panetă unde nu se munceşte, ci se ocupă numai cu problematica dragostei. Fără sărutări, ce telenovelă ar putea fi aceea? Poate un film de război. Regizorii argentinieni declară însă, cu satisfacţie, că toate scenele cu sărutări au fost realizate depăşindu-se planul, urmând a fi introduse la montaj în punctele fierbinţi. Poate să-i fi avertizat guvernul de la “Casa Rosada” (o sinonimie pentru “Casa Albă” nord-americană): “ Măi, sărutaţi-vă repede-repede pe platouri, că dăm o lege antisărutat.” Se ştie că Argentina trăieşte din telenovele şi carne de vacă, cum trăiesc ruşii cu votcă..

Nici Marea Britanie nu stă ppe roze, cât o fi ea de Britanie. Oamenii de afaceri sunt sfătuiţi să păstreze distanţa regulamentară ; şi nu se îmbrăţişeze nici de tipul obraz la obraz. Se recomandă săse găseascăsoluţii pentru cazul când spre lunaseptembrie vor avea cu 50% mai puţini anngajaţi din pricina “porcinei”.Auziţi, oameni buni? Abia în septembrie va fi maxima!

Pe când şi la noi? Mai urgent ar fi să se interzică lipsa de ruşine (pudoare), gesturile obscene, insolenţa vestimentaţiei, vorbele spurcate spuse aşa cum ai spune “bonjour”. Dar uşurel, să nu conturbăm somnul CNA-ului, organismul care ar trebui săseocupe de sănătatea morală a naţiunii prin televiziune.. Până una-alta, iată o idée pentru o lege de adoptat în Parlament, mai ales pentru cei lipsiţi de idei şi care în câte-o legislatură întreagă n-au avut nicio iniţiativă.Fără săruturi, dar cu manele,măi Ionele.