Oază de sănătate la Gherla

În oraşul Gherla, pe strada Fizeşului nr. 18, jud. Cluj, de dată recentă, funcţionează în cadrul S.C. EUROTRAT S.R.L., un SPITAL DE RECUPERARE, MEDICINĂ FIZICĂ ŞI BALNEOLOGIE care, pe cât de anonim şi de mic pare, este o adevărată oază de sănătate pentru cei care, au privilegiul de a găsi un loc de internare aici pentru o serie limitată.
Patronul unităţii este domnul Rusu Mihai, care, alături de unitatea în discuţie, mai deţine încă două S.R.L- uri, încă din 1991, respectiv 1994. Deci, timpul a demonstrat că domnul Mihai, este un bun organizator, cu judecată în perspectivă, plin de voinţă şi capacitate, deci un bun manager.Concluzia se desprinde de la intrarea şi cazarea in acest spital de recuperare, unde, fiecare metru patrat este amenajat în aşa fel încât să devină util şi plăcut, unde lucrările de extindere care în curând vor asigura o triplare a capacităţii de cazare şi tratament, se desfăşoară din plin, organizarea activităţii este cea corectă, iar încadrarea unităţii cu personal de deservire este la nivelul celor mai exigente pretenţii, lucru esenţial în creşterea prestigiului unităţii.
Din discuţiile purtate cu patronul Rusu Mihai, în puţinul timp liber pe care îl găseşte atât de rar (este explicabil din ce pricină), se desprind nişte concluzii privind gândirea mamagerială a acestui om, gândire care i-a asigurat atâtea succese in viaţă. Câteva percepte pe care le are în atenţie: Faţă de angajat trebuie să ai respectul cuvenit, chiar dragoste (dragostea faţă de aproape...), să-i acorzi încredere (până la proba contrară), să-l plăteşti după cantitatea şi calitatea muncii prestate: Nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă. Angajatului trebuie să-i fie drag de munca pe care o prestează, să fie pasionat de ea. Muncind cu pasiune, totul pare mai uşor şi ai dorinţa de a te perfecţiona.Cu angajatul e bine să stai periodic de vorbă: are şi el, uneori, probleme, ca toată lumea. Înţelegându-l, te va înţelege şi el. Şi, lucru hotărâtor, este controlul permanent asupra desfăşurării activităţii. Controlul şi prevenţia sunt baza realizării scopului propus. La acest capitol, ajutorul esenţial, domnul Mihai îl are de la soţia dânsului, Patroana, cum i se spune în unitate. Dar, să nu înţelegem acest control că cineva îţi stă la spate sau te pândeşte. Controlul constă în discuţiile purtate cu pacienţii, (doamna are darul de a vorbi frumos, a zâmbi cu toată lumea, a induce relaxare şi bună dipoziţie) pe teme diferite şi în observarea atitudinii acestora. Când, printre internaţi auzi expresii de genul: Dumnezeu să-i dea sănătate la domnul doctor că, tare bine mă simt; Doamne ce mână uşoară are şi ce masaj plăcut face.....Ce mâncare bună am avut şi cu cât drag ne servesc la bucătărie, zâmbind şi urându-ne la fiecare „poftă bună”.....Aici totul e curat ca în farmacie.....Aici nu auzi certuri sau gălăgie...Toţi angajaţii sunt veseli, zâmbitori, de parcă nu au nici un necaz...Ce vorbă bună şi câtă răbdare are doamna de la razele alea.....În fiecare zi apa din bazine îi curată ca lacrima....etc, „controlul” asupra fiecărui sector de activitate este asigurat, mai ales, având în vedere că, de obicei, oamenii anume scot în evidenţă mai mult părţile slabe, le place să critice, să facă observaţii. Aici însă, nu este cazul de criticat. Spitalul are o încadrare cu oameni de parcă ar fi fost aleşi (şi sunt convins că într-adevăr au fost aleşi): un medic, şase terapeuţi (2 electroterapeuţi, 2 kinoterapeuţi şi 2 la masaj medical); trei asistente generaliste, infirmieră şi un om, adevărat „administrator” care, „inainte de a curge un robinet” este la el, veghează la respectarea ordinii şi a programului unităţii, are grijă ca apa bazinelor să fie cum se cere. La toţi aceştia, în timpul activităţii cu pacienţii, se observă pregătire ştiinţifică şi practică, pasiune pentru munca prestată, bună dispoziţie, respect şi grijă faţă de pacienţi, răbdare, încât consultaţiile şi procedurile devin o plăcere (e vorba de gimnastică la sală cu aparate şi instalaţii performante, radiaţii controlate cu unde scurte şi electromagnetice, aplicaţii cu nămol cald, masaj medical şi gimnastică dirijată în bazinul cu apă încălzită după standardele medicale, cu istructor sportiv).
Desigur, tot ce ţine de domeniul madical este sub controlul d-lui doctor FLOROAIE SILVIU-MIRCEA, medic primar balneologie şi recuperare medicală, componenta acupunctură, o valoroasă achiziţie făcută de patronul unităţii. Îl cunosc pe domnul doctor de pe vremea în care a lucrat la Năsăud şi Sângeorz-Băi, ca pe un specialist iubit şi respectat de oamenii celor două oraşe şi de cei din toată zona Ţării Năsăudului. Plecarea dânsului din zona amintită, a lăsat regrete generale. Aici, alături de valoroasele cunoştinţe teoretice şi practice de care dă dovadă doctorul Floroaie, firea dânsului de om calm, tolerant cu pacienţii, ordonat, punctual, are o influienţă pozitivă asupra întregului personal angajat, aşa încât, în spitalul in discuţie, se poate afirma că, alături de terapiile prin procedurile stabilite, mai există o terapie, cu rol împortant în viaţa pacienţilor şi nu numai, o veritabilă psihoterapie. Trăind într-un mediu în care eşti mulţumit tot timpul, vezi şi auzi numai zâmbete, vorbe frumoase, ţi se acordă respect şi grijă, eşti înconjurat de o curăţenie perfectă, peste tot, eşti servit cu hrană corespunzătoare calitativ şi cantitativ, în care predomină produsele „bio”şi care este servită cu căldură sufletească, respect şi dragoste, nu auzi strigăte, expresii indecente, adică trăieşti într-o atmosferă plăcută, nu se poate imagina stres, încordare, nervozitate etc, toate generatoare de surplus de adrenalină care afectează atât de mult organismul. Aici vorbim , aşa cum precizam, de o psihoterapie. Aceeaşi atitudine o manifestă angajaţii spitalului şi faţă de oamenii care nu sunt internaţi aici, dar care, vin pe cont propriu la tratamente, căci, spitalul are si componenta ambulatorie de tratament, cu acelaşi personal.
Dacă adaug două exemple, motivaţiile pozitive se completează, mai ales în ce mă priveşte:
Fiind primăvară, când „natura se trezeşte la viaţă”, toţi internaţii din această serie, seară de seară, asistam la un concert dat de broaştele care, având şi ele în fondul lor genetic, ca şi toate organismele vii, alături de „funcţia pentru sine” (adică să trăieşti mult şi bine), şi „funcţia pentru specie”, adică să laşi urmaşi, chiar dacă, pentru aceasta, suferi mult. Pentru realizarea acestei funcţii, toate spaciile au nişte adaptări prin care, masculul atrage, în perioada respectivă, femela pentru procreare, De pildă, broscoiul şi privighetoarea (masculul), au la îndemână cântecul. Că unul cântă frumos şi altul mai puţin frumos, e altă treabă. „Melodia şi textul” sunt idenice şi „fetelor” le place. Deci, masculii dau concerte cu rol de chemare şi ...fetele vin. Mie îmi place şi cîntecul privighetorii şi al broscoiului, pentru că îi înţeleg pe amândoi. De, e primăvară...
Altă observaţie de domeniul psihoterapiei pentru mine, rezultă din scena următoare, chiar dacă este o ficţiune: De multe ori din frumoasa, curata şi dotata cameră (salon) în care eram cazat, ieşeam, mai ales spre seară, în balconul camerei, (fiecare cameră de la etaj are balcon propriu, cu balustrade din inox), pentru a-mi primi „darul-datorie” pe care pădurea din apropierea spitalului, mi-l ofera cu atâta generozitate, oricând: o adiere de vânt, ca o briză marină, mai încărcată cu oxigen ca de obicei, pentru a mă răsplăti pentru munca pe care, la viaţa mea de elev la Gherla, am participat din plin şi concret la plantarea falnicei păduri de astăzi, pe o suprafaţă de păşune cum este cea de astăzi, din jurul pădurii. Participarea mea la plantarea pădurii nu este o ficţiune ci o realitate de care azi sunt mândru. Ficţiunea este chestia cu oxigenul în cantitate mai mare pe care pădurea mi-l trimite numai mie...
Ce mare satisfacţie simţi când natura „îţi mulţumeşte” pentru că ai contribuit la protecţia şi ecologizarea ei. Dar mă gândeam: ce vor sinţi la bătrâneţe, acei care azi devastează pădurile şi vor vedea suferinţele copiilor şi nepoţilor lor, sinistraţi şi săraci....
Romulus Berceni