Omenia moroșanului Gheorghe Pașca

Gheorghe Pașca a fost un om iubit de oameni.Dacă nu ar fi fost așa nu ar fi putut să reziste opt ani acțiunilor disperate ale Securității de a-l prinde.Mărturiile scrise din dosarul său din arhiva C.N.S.A.S dar și mărturiile orale culese în vara anului trecut ne dezvăluie  portretul unui justițiar,al unui om care detesta nedreptatea și sărea în ajutorul semenilor săi chiar și în momentul în care era vânat de Securitate.Așa îi pedepsea pe pădurarii care exagerau cu procesele silvice, dar și pe colectorii care adunau cotele obligatorii la produsele agricole și animale.Îi elibera după o instrucție dură, de 3-4 ore, cu flotări și genoflexiuni. Îi lăsa în indispensabili și îi punea apoi pe fugă.Tavifta  Fetti din Suplai ne mărturisește în interviul pe care i l-am luat în vara acestui an 2016:’’Doamne iartă-l că vai mult ne-a scutit.Veneau colectorii în sat iar noi fugeam în toate părțile și ne ascundeam animalele să nu ni le ia pentru cotă.Când Pașca venea în sat parcă cobora un duh sfânt care ne apăra.Fugeau colectorii ca glonțul când iese din pușcă.’’[1]Și Gheorghe Rus spune:’’Țăranii erau tare asupriți atunci.Îi obligau să facă contracte cu statul.Le luau munca lor.Veneau și numărau animalele și clăile de fân.Însă Pașca îi îmbărbăta:’’Nu vă temeți ! Îi alung eu pe hoții ăștia ! Era iubit de oameni.’’[2]Todică Ioan de pe valea Fiadului ne-a mărturisit că în absența lui Pașca oamenii scriau bilete de amenințare pentru colectori pe care le agățau în pomii din centrul satului și  de pe ulițe ca și cum ar fi fost scrise de Pașca[3] pentru a-i lăsa în pace.

            Un raport al Securității Năsăud din 27 decembrie 1954 consemnează:’’Bandiții Pașca și Gheorghe Vlad trimit scrisori de amenințare colectorilor și îi îndeamnă pe oameni să nu predea cotele la stat [4]’’.O astfel de scrisoare de amenințare o trimite Gheorghe Vlad către colectorii din Rebrișoara cărora le spune:’’Cât rău le faceți voi oamenilor! ...Mari tâlhari sunteți !... Ați furat brânza de la stâni și de la gura copiilor!.. Nu scăpați!... Venim după voi!’’[5].

            Un colector care slujea regimul comunist în acele vremuri a trăit pe pielea lui întâlnirea cu Pașca.În declarația pe care o dă în Năsăud în fața organelor Securității își povestește pățania:’’ Mă numesc Cotuțiu Dumitru,locuiesc în Năsăud și sunt funcționar la Comitetul de Stat pentru colectarea produselor agricole.În ziua de 1 iunie 1955 la ora 14 eram pe valea Gersei împreună cu Bodiu Nicolae din Rebrișoara în apropierea locuinței lui Burduhos Alexe pentru impulsionarea predării cotelor la stat.Din spatele casei a ieșit un bărbat înarmat cu o pușcă în mână care ne-a somat și ne-a culcat la pământ.Ne-a întrebat cine suntem.I-am răspuns că suntem organe ale statului,colectori aflați la muncă pe teren.Ne-a cerut să punem legitimațiile jos pe pământ.Ne-a dezbrăcat de haine în izmene și cămașă,a făcut instrucție cu noi o jumătate de oră fugărindu-ne pe lângă casă după care   ne-a dat drumul trăgând două cartușe pe lângă noi.A strigat în urma noastră:’’Dacă mai luați sărăcia oamenilor și îi trimiteți în temniță vă împușc cu mâna mea’’.[6]

Oamenii îl iubeau pe Pașca și pentru că îi speria pe pădurari să nu le facă procese silvice când tăiau lemne de foc din pădure sau chiar îi apăra să lase oile de la stâni să pască și în parcelele oprite.O notă informativă dată în 25 aprilie 1955 Securității Năsăud de preotul Bondane Ioan din Telciu vorbește despre acest lucru:’’M-am întâlnit cu Pop Gheorghe de-a lui Ponceanu din Telciu săptămâna trecută și mi-a spus că peste vară va sta cu oile în Fața Poienii.Mi-a zis că s-a înțeles cu Pașca care nu va permite să se apropie cineva de stâna lui,nici pădurarii să îi facă proces silvice pentru pășunat în parcelele oprite și nici colectorii să îi numere oile.De asta asta toți din sat aduc oile la el la stână’’.[7]

Gheorghe Pașca a ajutat peste 100 de familii din Săliștea de Sus pe care le-a cununat.Rad Grigore din Săliște mărturisește în interviul pe care i l-am luat în vara anului 2016:’’Pașca nu răbluit nici un săliștean.Nu a furat de la nimeni nimic.A luat într-un an o capră de la Găjanu’ de la stână să aibă lapte pentru copilă,pentru Ioana în buncăr, pe Comarnice.I-a plătit-o în bani’’.[8]Și fiica lui Ioana Pașca dă mărturie și spune:’’Azi nimeni nu îl vorbește pe tata de rău.Nu a făcut rău la nici un săliștean.Dacă a găsit niște copii necăjiți întotdeauna i-a ajutat’’.[9]

Copil necăjit a fost și Vasile Vlad din Săliște:’’Suntem șapte frați care am rămas orfani.Tata a murit în 1947 iar mama în 1951.Am rămas singuri în lume.Pe deal în Comarnice am avut casă și stăteam la oi și la vaci.Trecea des pe la noi Gheorghe Pașca.Ne aducea de mâncare carne de mistreț.Ne mai dădea binoclul să ne uităm cu el de pe deal.Vedeam cu el plutoanele Securității cum îl caută pe valea Fiadului și la poalele muntelui Țibleș’’.[10]

În cei opt ani de pribegie a fost primit de mulți oameni în casele lor.Îi indemna să nu ascundă Securității întâlnirile lor pentru a nu a avea de suferit: să fie arestați și bătuți de vrednicii apărători ai regimului comunist. Fetti Gheorghe din Suplai care l-a găzduit mult timp în casa sa mărturisește înaintea organelor Securității :’’Pașca m-a sfătuit să anunț Miliția și Securitatea despre întâlnirile noastre,să nu tăgăduiesc nimic în legătură cu el să am de suferit.M-a rugat să transmit Securității și Miliției că îi roagă să vină să îl prindă[11]’’.

O notă întocmită de Direcția Personal din Consiliul Securității Statului în ziua de 5 septembrie 1968  și publicată de C.N.S.A.S în colecția de documente ‘’Bande,Bandiți și Eroi’[12]arată că până la această dată au căzut în acțiunile de lichidare a bandiților din munți 62 de persoane formate din ofițeri,subofițeri,soldați din Securitate și Miliție și civili (informatori).Dintre aceștia doar locotenentul Iosif Șipoș,sublocotenentul Costan Vasile și caporalii Mohora Nicolae și Rusu Ioan au căzut în luptă cu Gheorghe Pașca și Gheorghe Vlad în 4 iunie 1953 în lupta de pe Comarnice.Gheorghe Pașca era în legitimă apărare și fiind atacat s-a apărat pentru că știa că predarea ar fi însemnat moartea după ritualul întocmit de Securitate în anii 1950.Nici un civil nu a fost rănit sau omorât de Gheorghe Pașca în cei opt ani ai săi de pribegie când îi aștepta pe americani să îi aducă libertatea răpită de comuniști.

            Prima acțiune de căutare a mormântului lui Gheorghe Pașca făcută de IICCMER a avut loc în zilele de 28-29 aprilie 2014 în cimitirul din Năsăud, însă săpăturile efectuate nu au reușit să identifice urmele gropii comune. Locul a fost indicat de către fiul lui Gheorghe Pașca, care aflase despre presupusul amplasament de la niște localnici, decedați între timp, locul fiind marcat abia în 1991 cu o cruce metalică. La sesizarea IICCMER, Parchetul Militar a deschis atunci un dosar de cercetare penală pentru infracțiunea de omor calificat. După efectuarea unor investigații de arhivă și audieri de martori, în octombrie 2015 s-a dispus prin ordonanță clasarea cauzei pentru că, între timp, a intervenit prescripția răspunderii penale.

            În 2014-2016, IICCMER a continuat să efectueze cercetări de teren în zona Năsăudului, căutându-se identificarea unor persoane mai în vârstă ce puteau să ofere orice fel de informație care să conducă la localizarea mormântului comun. Astfel, a fost găsită o persoană ce lucrase în 1956 ca femeie de serviciu la Securitatea din Năsăud, care, cu mare teamă și acum, a oferit niște informații suplimentare despre modul cum au fost înhumate cadavrele și despre locul aproximativ unde au fost îngropate. Acest lucru a permis inițierea și realizarea în 2 mai 2017 a unui sondaj arheologic de verificare în imediata apropiere a locului unde s-au efectuat cercetările din 2014. Din păcate, nici de această dată nu s-au descoperit elemente care să presupună sau să indice prezența mormântului comun pe locul verificat. În eventualitatea depistării mormântului, IICCMER ar fi solicitat imediat Parchetului Militar redeschiderea cazului. Există însă posibilitatea reală ca mormântul căutat să fi fost afectat, parțial sau chiar în întregime, de înhumările ce s-au practicat în perimetrul vizat în ultimele șase decenii.

           Cercetările arheologice din ambele campanii de căutare au fost efectuate de echipa specializată de arheologi ai IICCMER, alcătuită din Gheorghe Petrov, Paul Scrobotă şi Horaţiu Groza. Intervenția recentă a fost sprijinită de Protopopiatul Ortodox Năsăud (preot protopop Ioan Dâmbu), Parohia ortodoxă din Nepos, com. Feldru (preot Vasile Rus) și Colegiul Economic din Năsăud (profesor Dorel Bidică, directorul școlii, și profesor de istorie Ştefan Bachiş).