A opta epistolă:

„Greutatea aurului care venea pe fiecare an lui Solomon era de şase sute şase zeci şi şase de talanţi de aur,…”

2 Cronici 9.13

Negreşit,numărul fatidic 666,despre care scrie Sfântul Apostol Ioan în „Apocalipsa” la capitolul 13,versetul 18,are o legătură ascunsă cu acelaşi număr regăsit în „a doua carte a Cronicilor” din „Vechiul Testament” care,nu întâmplător,se referă la averea colosală a celui mai înţelept om din istorie,acelaşi care a vorbit despre „zădărnicia tuturor lucrurilor” în „Ecleziastul”,pagina 669 din „Cartea Vieţii”.

Am scris „Cartea Vieţii” pentru că Biblia nu este doar „Istoria Poporului lui Israel”,ci „Poarta Tuturor Destinelor”, „Povestea” tuturor popoarelor care au vieţuit vreodată înaintea lui Dumnezeu,drama oricărui suflet de om în parte.Nimeni nu trece fără să-şi vadă chipul în oglinda acestei Cărţi,fie că a slujit Binele,fie că a slujit Răul.

„Toată lumea zace în puterea celui rău”,pentru că nimeni nu-L pofteşte pe Dumnezeu îndărăt,să domnească iarăşi peste noi,să ne mângâie cu dragostea Lui,să ne judece cu legile Lui şi să vegheze peste sufletele pe care le-a întocmit,nu pentru hrana viermilor,nu pentru lăcomia politicienilor,nu pentru a ara zădărnicia unui pământ sterp,ci tocmai pentru a-Şi arăta,prin Măreţia lucrărilor Lui,Veşnicia.

De aceea,omul va învia şi va fi târât prin veşnicie ca un animal îndărătnic,tocmai pentru a vedea că se poate şi fără el şi că n-a fost niciodată vrednic pentru vreun dar de la Dumnezeu,nici măcar pentru odihna pe care o dă moartea.

Pentru Numele lui Dumnezeu,oameni buni,cum vă puteţi pune nădejdea într-un om care trebuie să ia decizii importante,chiar şi atunci când îi merge burta?!Ce se alege din înţelepciunea lui,când îl dor foalele?Negreşit,va lua hotărâri pripite şi potrivite cu starea jalnică în care se află.

Dumnezeu Acesta,pe care avem îndrăzneala să-L nesocotim,pe care continuăm să-L trimitem să-şi vadă de treburi prin Ceruri,nu este un Dumnezeu sărac,aşa încât să nu-şi poată hrăni sufletele pe care le-a făcut,nici egoist,să nu-I pese de mulţimea rugăciunilor celor ce nu au o pâine pe masă.Dumnezeu Acesta are stăpânire peste lucrurile de care împăraţii se tem,şi nu va zăbovi să zguduie Pământul din temelii,ca să ne arate că nu suntem decât nişte oameni,hrană viermilor,nişte guri lacome şi blasfemiatoare.

Totuşi,cât de uşor ne lăsăm impresionaţi de oamenii cu bani,cât de slugarnici devenim când ne lasă iluzia că ar fi dispuşi să-şi împartă averile cu noi!Imediat,Dumnezeu devine un bătrânel cumsecade,dar cicălitor,agasant,de nu mai conteneşte cu poruncile Lui, „nişte zece babe rele,cocârjate şi limbute,ce se nasc din alte multe babe,încă nenăscute”.Apoi,uităm cu desăvârşire de El,de Legile Lui,pentru că le avem pe ale noastre,ne avem pe noi înşine,şi mai avem ceva,pentru care mai-marii Pământului plătesc parale grele:Laşitatea.

Da,laşitatea este aceea care ar fi trebuit să scoată România din incantaţiile foalelor negre,din zdrenţe,din anonimat şi, mândră fecioară,să purceadă la concursul de frumuseţi „naşpa”,dar destinul lui „nu a fost să fie” a deflorat-o şi nici nu vrea să o ia de nevastă,drept pentru care şi în consecinţă,o tranşăm şi-i vindem organele la F.M.I.

România nu va face niciodată faţă pieţei europene vânzându-şi valorile,ci doar promovându-le.Astfel,România ar putea să scoată împrumuturi de la F.M.I. doar cu un zâmbet,fără să se prostitueze,fără să-şi vândă organele interne,fără să-şi zidească băncile mai înalte decât Bisericile şi,prin aceasta,să dea populaţiei o speranţă deşartă.

Cea mai mare tristeţe a mea este că Biserica nu este pregătită să facă faţă sarcinilor care îi revin prin har,în acest moment de cumpănă,de decadenţă morală,de egoism,de ură şi de prăbuşire.

Temeliile Ţării sunt putrede şi,până când România va ajunge o şură spartă şi plină de draci,n-o să apucaţi să răsturnaţi clepsidra de trei ori.Zadarnic veţi ieşi înaintea oamenilor atunci,căci nu vă vor urma!

Ieşiţi acum înaintea turmelor voastre şi înfruntaţi împreună cu ele dispreţul împăraţilor,umilinţa,foametea şi crivăţul celei mai cumplite ierni care a cuprins vreodată spiritul românesc!

Iată că o spun desluşit,ca să nu mai fiu atât de greu de înţeles pentru nimeni:Partidul România Mare are nevoie de sprijinul Bisericii pentru a salva România de la ruină!

Dumnezeu să aibă milă de noi!

Urmează a noua epistolă: „…în ziua nenorocirii,cel rău este cruţat,şi în ziua mâniei,el scapă”. Iov 21.30

IOAN POP,membru în Comitetul executiv al P.R.M.,Filiala Municipiului Bistriţa