A picta iubirea

Poeta Elena M. Cîmpan a selectat 49 de poezii din volumele poetei din Nicaragua, Gioconda Belli, ,,Dacă vrei să mă iubeşti” şi ,,Dintr-o coastă a Evei”, publicate în limba germană, le-a tradus şi le-a antologat în culegerea ,,În culoarea dimineţii” (Editura ,,Karuna”, Bistriţa, 2008).
Gioconda Belli, născută în 1948 în Nicaragua, a fost silită ,,să plece în exil din cauza participării ei la mişcarea de eliberare de sub dictatura Somoza” (Elena M. Cîmpan) şi s-a stabilit în Los Angeles, în SUA.
Cele mai multe poezii din acest volum au o tematică erotică. Iubirea se contopeşte la Gioconda Belli, după cum remarcă Elena M. Cîmpan cu ,,lupta revoluţionară”, cu aspecte sociale care îi frământă pe cei mulţi.
Dăruirea erotică este totală: ,,voi fi o femeie/care te atinge.” (,,Din nou pleci”). Cel ales, cel preferat trebuie să respecte anumite reguli: ,,să recunoască: în mine îşi face cuib/gingăşia rândunicii transparente.”; ,,un bărbat n-are voie/să vrea să mă posede ca pe-o marfă,/să mă prezinte ca pe un trofeu de vânătoare;” (,,Regulile jocului pentru bărbaţii care vor să mă iubească”). Condiţionarea acceptării iubirii mai presupune o cerinţă: ,,Ca să mă iubească însă,/un bărbat trebuie,/înainte de toate, să iubească poporul meu,” (,,Regulile jocului pentru bărbaţii care vor să mă iubească”). Iubita devine o oglindă în care se va reflecta dragostea celuilalt (,,In Memoriam”). ,,Femeia interioară” se luptă să înlăture perceperea comună şi falsă a iubirii, pledând pentru asumarea unui statut al feminităţii normale, sinceră, descătuşată, pasională: ,,O mie şi una de lucruri mă fac zilnic femeie,” (,,Şi Dumnezeu a făcut o femeie din mine”); ,,În zilele bune, cu ploaie,/ne-am iubit/inepuizabil,/ca şi cum/ne-am fi deschis unul pe altul,” (,,Ca un ulcior”).
Poeta se sperie de urmele timpului pe chipul ei: ,,Mă agăţ de liniile trupului meu,/ de reflexele luminoase ale cărnii mele/şi mă sperii/de primele semne ale timpului pe faţa mea.” (,,Însemnării pentru timpul bătrâneţii”).
A doua iubire a autoarei este ţara natală: ,,Nicaragua, iubita mea, mireasa mea violat,” (,,Nicaragua. Apă. Foc”). Gioconda Belli este o luptătoare, încrezătoare în destinul poporului său: ,,suntem înarmaţi până-n dinţi cu viitor” (,,Cântecul războiului”). De aceea instaurarea dreptăţii şi a libertăţii este pentru poetă un deziderat pentru care se merită să te sacrifici: ,,Mergem mai departe,/este un întreg popor, care vrea să meargă mai/departe,/care încă o dată mai departe vrea să meargă/şi să facă un capăt.”(,,Monimbo”). Solidară cu mulţimile, poeta speră în izbânda binelui: ,,Nu alegem momentul când venim pe lume,/dar putem modela această lume,/ în care creşte bobul de sămânţă,/ pe care-l purtăm în noi” (,,Nimeni nu alege”). Visătoarea poetă nu încetează a crede în schimbarea lumii: ,,Bărbaţi şi femei, care nu visează la distrugerea/lumii,/ci la construcţia unei lumi de fluturi/şi privighetori.” (,,Purtătorii viselor”).