Pr. Vasile Beni: Prin stăruinţă şi străduinţă putem să facem binele

 Dragii noştri credincioşi!

Încă de la început trebuie să spunem că nu există o reţetă prin care putem să devenim sfinţi, dar faptele pe care noi le facem ne pot trece în rândul sfinţilor. Pentru că sfinți au existat și există în istorie de toate categoriile: învățați și neînvățați, bogați și săraci, cuvioși, mucenici, militari sau conducători. Ba, chiar şi dintre cei care l-a început au dus o viaţă păcătoasă, dar care întorcându-se şi făcând fapte bune, au ajuns ca numele lor să fie înscris în calendarul creştin.

  Ce este un sfânt. Un om care face binele şi îl recunoaşte pe Dumnezeu ca stăpân al vieţii.  Un sfânt este un om cu viaţă aleasă, fără să aibă conştiinţa că este mai bun decât alţii. Sfinţii l-au iubit, mărturisit şi urmat pe Dumnezeu.  Sfinţii au devenit prin har Teofori (purtători de Dumnezeu), dar şi Teofani (arătători ai trăirii în Hristos, pentru Hristos, cu Hristos). Sfântul este un om pământean ca şi oricare dintre noi, care îşi face trupul şi sufletul treaptă, ca Dumnezeu să se coboare, să ne ierte şi să ne ajute. Şi ca să-şi facă trupul treaptă, el trebuie să fie de o curăţenie extraordinară. Sfinţii sunt cei care alcătuiesc biserica triumfătoare - iar a fi sfânt după cea mai simplă definiţie înseamnă a fi liber de păcate, a birui orice ispită, a rămâne curat, a te păzi şi a nu face, sub nicio formă răul nimănui.

   Care sunt temeiurile cinstirii sfinţilor. Cel puţin trei şi acestea ar fi:1.Teologic - sfinţii sunt templul lui Dumnezeu - nu mai trăiesc eu ci Hristos trăieşte în mine.                                                                               2. Hristologic - Dumnezeu s-a făcut om pentru ca omul să se îndumnezeiască. Iar mântuirea înseamnă urmarea lui Hristos şi viaţa în Hristos                                                                                                           3. Eclesiologic - omul se mântuieşte unindu-se cu Hristos în Sfintele Taine şi acest lucru se petrece doar în Biserică.

    Sfântul Simeon Noul Teolog zice:,,Putem osteni cu generozitate în lupta virtuții, putem posti, putem priveghea si practica orice fel de nevointă, totul este în zadar dacă nu luptăm sã ne facem o inimă fără răutate, simplă, dreaptă, smerită, blândă. Numai într-o astfel de inimă se răspândeste, respiră si locuieste, ca într-o locuintã plăcută, harul Duhului Sfânt".

 Toți putem face mici pași spre sfințenie în fiecare zi, pentru că sfinţenia nu se face de azi pe mâine. Dar prin stăruinţă şi străduinţă putem să facem binele. Iar pentru a argumenta cele spuse, mă opresc la câteva exemple:    

a. Dacă nu putem ajuna, să încercăm să postim. Dacă nu putem posti trupeşte, să încercăm să postim sufleteşte.      

b. Dacă nu putem face bine, să încercăm să nu facem rău.   

c. Dacă nu putem să facem pace, să încercăm măcar să nu aducem tulburare.     

d. Dacă nu putem ajuta cu fapta, să ajutăm măcar cu vorba, și de nu putem nici cu vorba, măcar să nu punem piedici.    

e. Dacă nu putem să devenim sfinţi, să încercăm să devenim oameni! Pentru că omul care face binele duce o viaţă de sfinţenie.

Sus să avem inimile!

Pr Vasile Beni