PRO-VERBE: Dacă aduci bufonul la palat, transformi palatul în circ

„Dacă aduci bufonul la palat, transformi palatul în circ”, așa mi-a zis, în fugă, printre altele, Adi Prașca, prietenul meu care are service și cu care stăm de multe ori de vorbă în timp ce el sau colegii lui îmi repară mașina sau îi aduc câte o îmbunătățire. Vorba a fost spusă în contextual dialogului, întâmplător, eu nu o auzisem până atunci, dar cred că merită pusă în pagină cu mai multă atenție, pentru că are multe conotații.

               M-am gândit că, de fiecare dată când o persoană neserioasă - care minte, fură sau înșală, care nu are valorile corecte - este introdusă într-o echipă, întreaga echipă tremură și își pierde siguranța. Dacă acest lucru este adevărat în birouri, instituții sau corporații, el se aplică la fel și într-o mănăstire: dacă îi permiți unui mirean să intre în rândul monahilor și acesta păstrează gânduri ascunse, patimi sau defecte neobservate, întreaga obște își pierde rânduiala și liniștea.

              Despre Parlamentul României ce să mai spun? Deși e ditamai Palatul, după ce au intrat câțiva bufoni de serviciu înăuntru, are asigurat circul în fiecare zi și încrederea cetățenilor scade în legiuitori și  legi cu fiecare zi în care bufonii își fac numerele jalnice și țin discursuri nelalocul lor pentru așa for. Pitagora însuși a spus: democrația se sfârșește când oamenii răi pătrund în parlament.

                 Răul poate pătrunde adânc în viața comunității prin neseriozitate, hlizeală, ușurință, lipsă de responsabilitate și defecte morale. De aceea m-am gândit încă o dată și am vrut să vă împărtășesc această vorbă a lui Adi Prașca - omul care știe totul despre motoarele automobilelor noastre, dar pare să înțeleagă, de tânăr, și dinamica relațiilor din casele și instituțiile noastre.

                 Să mai punctăm doar atât: să ne ferească Dumnezeu ca, prin alegeri greșite, grăbite sau neglijente, să aducem „bufonul” lângă noi - pentru că întreaga noastră viață se poate transforma, astfel, într-un circ.

***

ALEXANDRU UIUIU este scriitor și jurnalist, născut în Feldru BN, absolvent al Facultății de Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai" din Cluj Napoca, având titlul științific de Doctor obținut la U.B.B.. A fost redactor-şef adjunct al cotidianului „Actualitatea BN" în 1998, debutând scriitoricește în 1988 la „Vatra" cu un grupaj de proză scurtă. A colaborat cu eseuri, recenzii, studii, proză la publicațiile „Familia", „Mișcarea Literară”,"Euphorion",Contrapunct", „Luceafărul", „Steaua", „Hyperion", etc. A publicat: „Ridicarea în genunchi” (roman 1999), „Socrate - Poetul” (prozo - poeme, 2000), „Aşteptând-o pe Godette” (teatru, 2003), „Sfîşierea sau a doua venire” (2006), Țara ascunsă (În 2012 volumul I, 2018 volumul II), „Agentul de vînzări” (2019), Fereastra din tavan (teatru, 2023).