PRO-VERBE: Omule, ești cu capul în nori!

„Omule, ești cu capul în nori” se spune adesea ironic. Expresia aceasta a ajuns să fie mai degrabă o sancțiune decât o laudă dare u cred că ar trenui îmbunățită soarta acestei frumoase expresii românești.

Nu obosesc niciodată să amintesc anecdota despre filozoful Thales din Milet, despre care contemporanii râdeau că este „cu capul în nori”. De ce? Pentru că privea adesea stelele, iar toată lumea îl vedea făcând asta. Într-o bună zi, atent la cer, a nimerit chiar într-o groapă, spre amuzamentul celor din jur.

Ei bine, în anul acela, studiind cerul, Thales din Milet a împrumutat bani și a închiriat toate morile de ulei din regiune. Când grecii au cules măslinele, recolta a fost atât de bogată încât au fost nevoiți să folosească morile controlate de el. Spre sfârșitul sezonului, filozoful a pus pe o masă mare toți banii câștigați și le-a spus detractorilor săi: „Am studiat cerul și mi-am dat seama că va fi un an foarte bun pentru măsline. Iată rezultatul faptului că am stat cu capul în nori!”

Imaginația, cercetarea și munca intelectuală nu trebuie batjocorite, pentru că totul pornește de la o idee. A fi cu picioarele pe pământ nu este mare lucru; aceasta este starea firească a oricui, dar a fi cu capul în nori, a vedea lucrurile de sus, a privi dincolo de imediat și de evident, aceasta este o realizare.

Oare nu se spune în managementul contemporan că liderul și managerul bun trebuie să vadă totul de sus? Că trebuie să vadă pădurea, nu doar copacii? Că trebuie să aibă viziune?

Eu unul vă invit pe toți să stați, din când în când, cu capul în nori. Vrând-nevrând, cu toții ajungem acolo unde Dumnezeu ne așteaptă dincolo de nori. Ar fi bine să ne obișnuim din timp să privim cerul.

***