Rămas bun, doamna educatoare !

Comunitatea sătească din Budești a deplâns duminică, 10.01.2016, trecerea din „lumea cu dor, în lumea fără dor” a educatoarei Mărginean Lucreția, care timp de 36 de ani a fost ca o a doua mamă pentru multe generații de preșcolari din acest sat.
Născută la Răzoare, în judeţul Mureș, tânăra Lucreția a ajuns ca educatoare în satul Budești din judeţul Bistrița-Năsăud, unde s-a stabilit prin căsătorie cu economistul Mărginean Ilie, alături de care a trăit peste o jumătate de veac, împărțind împreună bucuriile și necazurile vieții, grijile gospodăriei, trecerea de la un alt regim politic, care necesita o adaptare rapidă, trecerea nemiloasă a timpului, care aducea după sine schimbări ale modului de viață, ale gândirii, ale adaptării la situații neimaginate în trecut. Cu răbdare, cu tact pedagogic, cu umor și, în ultima perioadă a vieții, cu credință, a parcurs aceste etape ale vieții, până când, după o scurtă suferință, datorită unor afecțiuni imposibil de tratat medical, firul vieții s-a rupt nesperat de repede. Rămân în urmă amintirile celor ce au cunoscut-o, înfățișarea ei blândă cu care te întâmpina atunci când o întâlneai, cuvintele potrivite ce ți le adresa, încrederea că poți depăși momentele mai dificile ale vieții dacă ai răbdare și speranță.
Colegii din „vechea gardă”, dar și cei mai tineri, alături de numeroși săteni, rude și cunoscuți din alte localități, au condus-o cu regret pe ultimul drum spre cimitirul satului, unde poate își va găsi „loc liniștit, loc cu verdeață, fără suferință și întristare” și unde toți o să ajungem mai devreme sau mai târziu.
Fiind mulți ani coleg cu doamna Mărginean, îmi stăruiau în minte versurile populare ce cred că i se potrivesc foarte bine: „Nu-mi pare rău de nimic,/Numai după lume-un pic/Că răbdatu-i-am bugăte/D-amu le-am uitată pe tăte,/Bată ploaie și vântu/Tot atâta mi de-amu”.

prof. Rus Augustin,
Școala Gimnazială Budești