Regal & Smenar

“Cum am ajuns aici?”, se întreba preşedintele Bush-tufiş surprins, dezamăgit, confuzionat şi speriat totodată în ultimele luni la Casa Albă… peste 25 de mari bănci americane falimentate, unele cu vechime de peste … 150 de ani, peste 2,6 milioane de şomeri în 2008 “unemployment”, peste 1000 de miliarde de dolari deficit federal, cu cea mai gravă prăbuşire economică “the worst economic downturn” de la Marea Depresiune din anii 1929-1933… mitul american, mitul bunăstării generale este puternic zdruncinată super-puterea Americii în lume s-a terminat… trăim sfârşitul unui imperiu “the end of Empire”, şi întreaga restructurare a lumii atât economică, cât şi financiare, cât şi militare… suntem la o încrucişare crucială de destinuri ale naţiunilor “crucial cross sing of Nations destiny” probabil fără precedent în istoria cunoscută a omenirii…

Dar, titlul nostru pare a spune altceva, adică ce relaţie ar putea exista între Regal şi Smenar? Păi, s-a anunţat că şi Banca Regală a Scoţiei ar avea nişte minusuri ultra masive de vreo… 25 miliarde euro, sau pfund; mă întreb, cu oarecare nedumerire, pe ce cale am fi acum pe o cale REGALĂ sau una SMENARĂ?… Nu, nu râdeţi, vă rog, vreau să ştiu şi eu dacă mai există în realitate sau doar în virtualitate?… Dacă bruma de agoniseală ca biet muritor mai este reală sau iluzorie, dacă, dacă, dacă… Un lucru pare în curs de limpezire, şi anume că morala economică a lumii financiare, a lumii politice a suferit o gravă lovitură… Cum e posibil ca într-un Occident plin de şcoli şi universităţi renumite de economie, de ştiinţe bancare, de premii Nobel, să se ajungă aici? Ce au păzit politicienii, congresele, parlamentele mai marilor lumii şi nu au prevăzut un asemenea seism de proporţii?

Cum o asemenea calamitate economică “economic calamity” mai mare ca Marea Depresiune “Great Depression” nu a putut fi prevenită? Pe cine să mai crezi? Pe cine să mai asculţi? Pe cine să mai întrebi? Suntem în plină panică a absenţei încrederii “lack of confidence” între oameni, comunităţi, naţiuni, bănci, creând parcă un sindrom de umanitate panicată “panic Humanity”… pare poate prea apocaliptic? Prea pesimist? Prea sperios?… Nu cred, dar ameninţarea care vine din viitor, “der Angst” dintr-un viitor incert, plin de iraţionalitate, plin de turbulenţe şi vârtejuri parcă fără fund, creează o insecuritate existenţială la limita inutilităţii vieţii… Nu, nu vă speriaţi, luaţi această exprimare şi cu o doză de umor atât cât ne-a mai rămas, şi priviţi cu încredere spre viitor, chiar dacă nu ne mai rămâne decât sinele nostru “our Self” drept capit întru re-investire; vedeţi, un capital neaşteptat, care este la dispoziţia fiecăruia, a fiecăruia care încearcă îndrăznind să depăşească adversităţile momentului, depăşindu-se apoi pe sine… această re-investire de sine “re-investment of Self”, poate fi însăşi misterul ce a trimis întreaga evoluţie a naturii înspre Homo Sapiens, care acum la strâmtorare extremă, încearcă să-şi regăsească puterile ascunse în el, de supravieţuire “survivability”, de re-descoperire de el însuşi “re-discovery of the Self” ca adevărate sensuri regale şi nobile din el, nu din cele bancaro-smenare, din Wall Stret sau Royal Street, care au uitat în totalitate că mai există şi o HUMAN STREET… această stradă umană e fundamentalitatea fiinţei bipede numită OM, “Dasein”, care la momente de extremă dificultate se întreabă: Ce este Omul? Răspunsul este în noi înşine, şi prin noi înşine, adevăratul Regal Uman…