Rugă

Tu, munte-al veşniciei

Priveşti fără de moarte

De dincolo de viaţă

La Ion lucrând pământul

Pe care îl iubeşte,

Pe care îl sărută,

Şi care îi zâmbeşte.

Prin ce-ai lăsat în viaţă

Te-ntorci la Dumnezeu.

Noi te rugăm fierbinte

Cu lacrimile-n gene

Nu ne uita, părinte,

Când sufletul ni-e greu…

Întoarce-ţi a ta faţă

De dincolo de moarte

Spre măgurile toate

Spre oamenii de-aici

Şi nu-i lăsa, părinte,

Mereu să te aştepte

Redă-le-n veci speranţa

Iubirea şi puterea.

Iar Anei cea jertfită

În ziduri de durere

Pune-i acele aripi

Spre a putea zbura

În faţa ta părinte

De dincolo de lume

Sî-ngenuncheze tainic

În falduri de altare

Ca pentru-a sale neamuri

Să-şi poarte ruga sa.

Sunt şi eu un grăunte

Crescut de Dumnezeu

Sub aste măguri sfinte

La ziduri de cetate

Pe unde-odinioară

Purces-au paşii tăi.

Nu ne uita, părinte,

Întinde Braţul tău

De dincolo de vreme

Spre bunul Dumnezeu

Şi roagă-te fierbinte

Pentru poporul tău.

Prof. Ana Berengea

Poezie apărută în volumul

“Paşaport pentru eternitate” 2005