Să ai somn bun oricum…

Este ciudat cum adeseori oamenii fac răul sau ar trebui să fie copleşiţi de griji şi totuşi nu-şi fac probleme deosebite. Nu toţi, zicem. Cei ce reuşesc asta au un fel de narcoză a conştiinţei, sau chiar impresia că făcând răul fac de fapt un bine, un bine limitat la o ţară, la o rasă, la o categorie socială sau chiar persoană. Nimeni nu face răul în numele răului, ci sub pretextul unui bine, care de fapt este limitat.

Istoricul latin Macrobius povesteşte că în vremea celui dintâi împărat al Romei, Augustus, un mare negustor murind, s-a văzut că are o mulţime enormă de datorii, încât i-a fost vândut tot ce avea. În toiul licitaţiei, veni un ordin de la Augustus prin care cerea să nu i se vândă perna pe care dormise. Foarte mulţi s-au mirat pentru ciudata măsură şi l-au întrebat pe Augustus despre sensul posibil al bizare măsuri:

„ - Perna acea cred că avea puteri deosebite, căci răposatul dormea bine, deşi era plin de datorii, în timp ce eu, împărat fiind, nu pot să am somn din pricina grijilor împeriului.”