Smerenie, milostenie şi caritate la Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Năsăud

La 10 ani de la sfinţirea pietrei de temelie a Bisericii cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul (Parohia II Năsăud), Sfântul locaş de rugăciune devine un spaţiu în care simţim prezenţa lui Hristos, în care mirenii se întâlnesc cu Dumnezeu şi unde îşi găsesc liniştea sufletească de care au nevoie. Duminică de duminică şi în sărbători, biserica devine cu adevărat mama fiecăruia, iar preotul paroh Ovidiu Sermeşan a devenit părintele sufletesc al tuturor. În Duminica Vameşului şi a Fariseului, aflându-mă în Sfânta Biserică, alături de sutele de credincioşi de la blocuri, am ascultat cuvântul plin de învăţătură al preotului Ovidiu, concluzionând că „oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa”.
Târnosirea Sfintei Biserici a fost oficiată de iubitul şi vrednicul de pomenire mitropolitul Bartolomeu în septembrie 2008, în prezenţa unui impresionant sobor de preoţi şi în faţa a mii de credincioşi din zonă. De menţionat este faptul că este singura biserică unde este pictat „martirul eroului Tănase Tudoran. În Biserică tot poporul credincios participă la actul liturgic. Biserica este vie prin mirenii prezenţi. „Încă de la început, la îndemnul mitropolitului Bartolomeu am încercat să punem în practică cântarea omofonă, ne spunea părintele Ovidiu Sermeşan. Aici, credincioşii găsesc liniştea de care au nevoie şi pe care o caută. Găsesc multă spiritualitate, îl găsesc pe Hristos şi mult antrenament duhovnicesc. Prin catehezele duminicale am încercat să-i conştientizez de necesitatea căutării şi găsirii lui Dumnezeu. În această lume zbuciumată, plină de oprelişti, de lipsuri şi încercări, singurul loc în care te regăseşti este biserica. Am încercat să nu-i uităm pe cei nevoiaşi, biserica noastră se implică afectiv şi efectiv, ajutăm zeci şi zeci de familii, îi ajutăm pe bolnavi, îi ajutăm pe bătrâni, peste 30.000 lei pe an sub formă de ajutoare”.
Cu smerenie mi-au vorbit despre minunea şi darul de care sunt învredniciţi, prin ridicarea bisericii de la Blocuri, câţiva credincioşi. „Despre biserica noastră ar fi multe de spus. În primul rând, o iubim că din mila lui Dumnezeu am luat parte fiecare la edificarea ei. Fără exagerare, cred că fiecare a participat într-un fel sau altul la ridicarea ei. Ne-a creat un val de bucurie şi a venit într-un moment potrivit când, vizibil Dumnezeu, ne-a întins o mână să ne ridice. Ca peste tot în ţară a venit peste noi un val de tristeţe, când mulţi dintre noi am rămas fără serviciu, concediaţi, dezorientaţi. În această stare a apărut chiar în mijlocul zonei blocurilor, într-un spaţiu improvizat în incinta creşei de copii un om – părintele nostru Ovidiu – care ne-a făcut să ne ridicăm, să construim şi să ne rugăm într-o biserică pe măsura credinţei noastre”, ne-a spus I.P. din Năsăud.
„Cred că specific bisericii noastre ar fi smerenia. Încă de la început, părintele Ovidiu ne-a învăţat acest lucru. Atât de mult ne-a repetat încât ne-a intrat în sânge, să ne îmbrăcăm modest, să-i lăsăm libertatea celui de lângă noi să se poată ruga, să poată plânge înaintea Domnului dacă aşa simte, să nu-i judecăm pe alţii, să ne vedem fiecare de necazurile noastre şi de lacrimile noastre. Am descoperit, ne spune F.P., biserica într-un moment de grea cumpănă, după o pierdere irecuperabilă. Nici nu ştiu cum am trecut peste această încercare, dar ştiu că biserica m-a salvat. Eram atât de îndurerat, dar Dumnezeu mi-a întins o mână şi prin Sfânta Liturghie şi marea dăruire a părintelui Ovidiu şi a comunităţii am trecut peste toate fiindcă, cred că Biserica mi-a devenit mama mea supremă”.
La Năsăud, în Parohia Ortodoxă II Blocuri, Biserica, în frunte cu păstorul Ovidiu Sermeşan, i-a adunat şi îi adună pe credincioşi, şi nu numai, rugându-se împreună pentru sănătate sufletească şi trupească, Sfântul locaş de rugăciune devenind locul în care se tămăduiesc durerile trupului şi ale sufletului. Şi pentru aceasta un rol hotărâtor îl are preotul, iar Ovidiu Sermesan s-a ridicat şi se ridică la înălţimea acestei misiuni.