Surprize de martie...

Coboram spre podul Jelnei (dinspre partea răsăriteană a Bistriţei), loc unde iarna (sau sarea) au mâncat cu poftă bucăţi mari de asfalt. Astfel, mai fac un control la frâne, când la capătul dinspre oraş zăresc Poliţia. Trei agenţi în veste de protecţie oliv-fosforescente aşteaptă ceva, cercetând liniştiţi şoseaua. Misiune, desigur. Mai umblă evazionişti, feluriţi suspecţi, că în democraţie unii socotim libertatea „pe dosul lui invers”. Recapitulez mental şi rapid: centură -bun, la locul indicat; documentele -le caut cu cotul şi le aflu unde trebuie, în buzunarul superior; aasigurarea mi-e proaspătă, farurile aprinse chiar dacă lumina începutului de martie e orbitoare. Dar...într-o ţară cu atâta permise „Argeş” trebuie să fii zărit în trafic de orice analfabet...Mă rog, tutti bene.
În faţă, un autoturism opreşte. Ehei, nu m-am prins că se împarte, „se dă ceva”- nu amenzi, avertismente şi punncte la care avem dreptul - ci „mărţişoare la domnişoare”..Gingăşie de o zi la cei care nu ne lasă să ne facem de cap pe şosele. Felicitări, „daragă poliţie” şi felicitări „daragă Primărie”, că ai plombat de toată frumuseţea podul cu astă „ocaziune”,cum ar fi spus nemuritorul Iancu Caragiale. Ar fi fost o confuzie mare dacă erau prezente gropile, fiindcă domnişoarele n-ar fi ştiut dacă mărţişorul este un gest afectuos de întâi martie sau o recompensă fiindcă au trecut nevătămate ditamai hăurile
Ani la rând s-a tot pus mixtură asfaltică pe aici, nu putem nega, Doamne fereşte: mixtură de iarnă, de vară, de toamnă, dar se vede că nu ţine. Asfaltul îndărătnic îşi rânjeşte gropile hâde periodic şi mai abitir după zăpezi. Dacă s-ar pune o mixtură de făină de mălai cu boabe de orez şi doi căţei de usturoi, n-ar ţine mai mult? Că-ncercarea moarte n-are.